Cunoscută sibienilor prin proiectele sale, Andreea Ciortea nu-și poate stăvili nici pasiunea pentru tradiții și nici inspirația pentru inițiative care să le pună în valoare. După ce, în 2014, a lansat celebra ˝IA Sibiu˝, se năștea, în 2018, conceptul ˝No! Hai˝. Și cum orice idee bună pleacă de la realități (de multe ori realități mai puțin bune), ˝No!Hai˝ își are rădăcinile în drumul de întoarcere al Andreei de la București spre casă, pe Valea Oltului și în al său trafic rutier exasperant. Un ˝No! Hai˝ repetitiv, cu gândul că mai e puțin până la Sibiu.
Astăzi ˝No!Hai˝ este un spațiu care s-ar putea descrie drept galerie, plecând de la activitățile găzduite. Sau drept magazin, având în vedere că este și așa ceva. În realitate este ambele și mult mai mult decât atât: o întâlnire cu inspirația, cu trecutul, cu îndemânarea, un loc în care ceva sau cineva le adună pe toate și le aduce în contemporaneitate. O ˝Ambasadă creativă˝ cu adevărat. Funcționează în Piață Mică, la nr. 3, și are un portofoliu care cuprinde expoziții precum „Faust: Vanity and Despair ”, a lui Alexandru Cînean, sau „EYE SB-YOU”, eveniment care transformă Sibiul, la propriu, într-un orașul care „te privește”. Câteva lucarne din Piața Mică au primit iriși realiști, completând astfel „ochii” clădirilor.
Concept-store-ul merită, însă, descris suplimentar fiindcă încearcă (și reușește!) să îmbine tradiția cu modernismul prin tricouri inscripționate cu zicale populare în Ardeal precum „Tulai, Doamne!”, „Dacă-i musai”, „Șezi blând”, „Mai cu talent” – expresiile noastre, mai mult sau mai puțin de zi cu zi, distinctive între oricare alți români și parte din ceea ce ne face altfel. Prin ˝altfel˝ înțelegându-se, de fapt, cu toată modestia, ˝faini˝.
Andreea Ciortea vrea să dezvolte Galeria NO! HAI prin organizarea de întâlniri creative care să contureze noi concepte, una între meșteri și designeri fiind avută, deloc întâmplător, în vedere.
Piață Mică nr.3 este și un spațiu care transmite o stare anume. Cere un ritm domol și disponibilitatea bucuriei din lucruri simple. Fiindcă o ie vintage, restaurată și brodată manual, zecile de ore de muncă și valoarea sa aproape muzeală obligă la toate astea.
Andreea Ciortea a crescut printre poveștile bunicilor din Apoldu de Jos și Sibiel, îndrăgostindu-se de tradiție și de portul popular. Cumva, însușirile sale profesionale s-au dezvoltat în concordanță cu sentimentele acestea. Tot cumva, în toate proiectele Andreei, fie că au fost din domeniul educației, al culturii sau antreprenoriatului s-a simțit într-un fel sau altul atașamentul pentru frumosul acestor locuri.
Și, probabil, din toate motivele de mai sus, Andreea niciodată nu se poate opri. Astăzi, în plus, coordonează două proiecte europene (Programul Operațional Capital Uman) destinate copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. Sunt peste 500 de copii din patru județe care beneficiază de un program de stimulare a participării la educație o parte din ei având ocazia să meargă în tabere educaționale și de dezvoltare personală cu rezultate îmbucurătoare.
„Copii sunt blazați, se observă o problemă de comunicare între adulți și tineri. Nu vor să facă nimic, mereu cer să fie lăsăți în pace… Însă odată ce ajung în tabără nu mai vor să plece. Una dintre surprize a fost că cei mici au uitat de telefoanele mobile și au început să comunice natural” – povestește Andreea Ciortea.
Numărul de inițiative conectate la numele Andreei Ciortea este format din două sau mai multe cifre și reprezintă dovada că frumusețea prezentului este strâns legată de redescoperirea frumuseții trecutului. Și de cei care pot face asta cu o hărnicie demnă de un ˝Tulai, Doamne!˝ sănătos.