POVEȘTILE PRIETENILOR BERZELOR. ARIPILE CELOR CARE REDAU ZBORUL

Sunt 16 ani de când funcționează, juridic, Asociația Prietenii Berzelor și tot atâția ani de trudă pentru salvarea nobilelor înaripate aflate la ananghie. Fiecare poveste din munca Prietenilor Berzelor, fiecare cicatrice sufltească lăsată de suferințele viețuitoarelor din jurul nostru reprezintă dovezi ale unei implicări aproape neverosimile.
Peste 100 de berze salvează anual un mic grup de oameni atenți la ceea ce mulți dintre noi nu vedem: păsări lovite de mașini, prinse în cabluri electrice, cu aripi sau cu picioare rupte…
Miruna Priporeanu-Gritu este o sibiancă înzestrată, spre fericirea tuturor, cu suflet mare, un om care și-a dedicat viața și cariera salvării înaripatelor (și nu numai lor ). Absolventă a Facultății de Stiințe, acolo unde, la Catedra de Ecologie și Protecția Mediului, astăzi predă, Miruna a crescut sperând că va ajuta pe toată lumea, că-și va salva semenii aflați în suferință.
„Doream să mă fac medic, să vindec lumea de SIDA și de alte boli incurabile, aveam vise mari… Eram studentă la Stiințe și trebuia să-mi fac și eu lucrarea de licență. Am cumpărat atunci o carte despre comportamentul berzelor și am decis să fac ceva nou, ce nu mai făcuse nimeni. Se întâmpla prin ´98: am închiriat o cameră cu casetă de la cineva, iar oamenii vedeau o nebună care ieșea pe ferestrea Bisericii Parohiale din Cristian ca să filmeze, fiindcă era un cuib chiar acolo pe acoperiș și îl puteam studia de aproape ”- povestește zâmbind nostalgic Miruna, amintindu-și cât de grea era camera video și cu câtă greutate o căra după ea. În doar câteva zile de atunci, povestea ei se răspândise în tot Cristianul , așa că a apărut, pe neașteptate, primul „pacient” : „Un domn a văzut că tot studiez aceste păsări și mi-a adus, pe bicicletă, prima barză cu ambele picioare rupte. Am numit-o Cioculeț. Am găsit un veterinar prin Sibiu, dar nu știa prea bine ce să facă cu ea, așa că am îngrijit-o timp de două săptămâni. Din păcate a murit stând cu capul pe pieptul meu” – spune Miruna.
Și totuși, nu s-a lăsat ! Iar determinării ei de atunci i se datorează tot ceea ce înseamnă astăzi „Prietenii Berzelor”. Telefonul a început să-i sune: berze rănite în Brașov, Hunedoara, Alba și încet-încet, în toată România. Ca să poată gestiona toate aceste apeluri, venite din tot soiul de colțuri îndepărtate ale țării, la rândul ei Miruna cerea ajutor. Cu cei care cândva îi semnalaseră berze în dificultate găsea soluții pentru ca „pacienții˝ să ajungă la Sibiu.
Începuturile, deci, ca toate începuturile, au fost grele. Numărul veterinarilor specializați cu adevărat era, pe atunci, mic. La fel și al clinicilor. Deva era locul cel mai apropiat pentru intervenții, un loc dificil de accesat în condițiile în care încă nu exista autostrada.
În 2007, Miruna, fostul ei soț și doi prieteni de-ai lor înființează legal Asociația ˝Prietenii Berzelor˝. A construit pe terenul său un centru în colaborare cu câțiva veterinari, un loc unde animalele să se simtă ca acasă. Nu doar berzele și nu doar păsările! Asociația a salvat chiar și căprioare și pui de urși . În 2015 printr-un proiect finanțat din fonduri europene au cumpărat inele pentru a urmări păsările pe care le salvează, iar asta confirmă că păsările vindecate de ei ajung până în Germania.
Un pacient neobișnuit a apărut la asociație acum un an. Este vorba despre un vultur cenușiu pleșuv (specie dispărută la noi încă din perioada comunistă), exemplar venit tocmai din Croația. „Această pasăre a obosit și s-a oprit pe o clădire în Sebeș. Noi am luat-o de acolo, am aflat de unde este, am contactat prin intermediul centralei ornitologice române inelatorul… Între timp veterinarii o cântăriseră și avea sub jumătate din greutatea ei normală. Partenerii din Croația au spus că nu mai are șanse de recuperare. . .Și totuși, am făcut-o bine ! Dar două nopți am dormit lângă cușcă, am perfuzat-o i-am făcut tratament. Este fetiță, o cheamă Nana” -povestește Miruna.
Nana trăiește astăzi o viață bună la Grădina Zoologică din Târgul Mureș, singura care Mirunei îi place și care , probabil, corespunde exigențelor ei. Nana are foarte mult spațiu și primește cea mai bună îngrijire.
Sibienii și turiștii văd, la rândul lor, rezultatele muncii Asociației „Prietenii Berzelor˝, de cele mai multe ori fără să știe detalii. Bunăoară, lebedele de pe lacul din Muzeul ASTRA se află acolo după ce au fost salvate tot de Miruna și de colegii săi, aceștia din urmă niciodată în număr suficient. Voluntarii (printre care acum se află și fiul Mirunei) sunt întotdeauna bineveniți în asociație , fie pentru a-i ajuta la salvarea berzelor, fie, de ce nu, pentru a pune umărul la viitorul proiect – un centru medical complet pus la punct, la Gura Răului.
Poveștile de mai sus și multe altele la fel sunt sursa de energie a salvatorilor din Cristian. Implicarea continua i-a învățat ce să facă în plus, mai mult și mai bine. Așa a apărut o echipa mobilă, așa s-au format reflexe și proceduri. Așa au apărut reușitele, în doze suficient de dese încât să conteze.