Sunt câteva zile de când Gușterița, dar nu numai ea, a avut ocazia să întâlnească, împreună, doi oameni atât de preocupați de viața din jurul lor, de poveștile celor de lângă, încât au construit proiecte unicat.
Mihaela Noroc este autoarea ATLASULUI FRUMUSEȚII, o colecție de portrete și istorii care a depășit granițele României atât în timpul realizării cât și ulterior, ca urmare a pasiunii, a atenției la detalii, a seriozității și sincerității puse de semnatară în fiecare pagină. Iar părintele Alexandru Ioniță este căutătorul neobosit al binelui pentru comunitatea pe care o păstorește și cel care, în acest efort continuu, a fost motorul realizării ȘURII CULTURALE (despre care sibienii.com a scris aici).
ATLASUL FRUMUSEȚII este, astăzi, un succes global. A ajuns pe rafturi din America și până în Asia, Africa și , evident, Europa și a purtat-o, din nou, în călătorii pe Mihaela Noroc. Mii de kilometri în plus față de cei pe care i-a parcurs initial fotografiind cele 500 de femei din volumul său.
Și totuși, Mihaela Noroc , sibiancă prin alegere, reușește cumva să fie prezentă în comunitate, să vorbească acolo unde este nevoie de cuvintele ei despre frumusețea femeilor din toate cele 100 de țări prin care a trecut. În Gușterița, la Șura Culturală, prezența sa și a ATLASULUI este una caritabilă, deschisă până la Crăciun.
„Expoziția am realizat-o fiindcă atunci când primești așa de mult de la viață cât am primit eu, mai simți să și dai. Datoria fiecăruia este să dea când primește. În plus, îmi place foarte mult spațiul pe care l-a făcut părintele, îmi place cum a gândit lucruri alternative precum șura culinară indiană, mexicană, cursuri cu copiii… totul mi s-a părut atât de frumos… Fabulos chiar!” spune, încântată, Mihaela.
Autoarea ATLASULUI FRUMUSEȚII este de șase ani locuitoare a Sibiului. S-a născut la Chișinău, iar după câștigarea independenței Republicii Moldova s-a mutat împreună cu familia la București. A crescut înconjurată de artă. Tatăl său era pictor și deși era figura artistică a familiei, frumusețea pe care spera Mihaela să o descopere în primele sale fotografii, făcute la 16 ani, a căutat-o pozând-o pe mama sa.
„Am realizat primele fotografii, la mine acasă, la început cu mama, apoi cu sora mea˝- povestește Mihaela care , de atunci, fotografiază femei. Și nu doar acele femei considerate de media sau de societate frumoase. „…Folosesc cuvântul frumusețe nu în ideea frumuseții exterioare, mă axez pe frumusețea interioară. Mi-am dorit mereu să schimb ideea conform căreia frumusețea feminină înseamnă fotomodele . Când mergeam pe străzile Pământului asta mă și atrăgea. Vedeam mama cu fetița ei și mi se părea un moment extraordinar, chiar dacă avea riduri sau era nedormită. Mie mi se părea cea mai frumoasă în momentele acelea” – explică Mihaela Noroc.
Lupta sa împotriva stereotipurilor și a prejudecăților a început la 27 de ani, atunci când, fără să își imagineze că va semna un proiect care va deveni atât de cunoscut, Mihaela a început să facă poze femeilor de pe străzile din țările în care călătorea. Plecase împreună cu soțul său într-o călătorie în jurul Pământului…
„Din România și până în Japonia nu am luat niciun avion…Puteam, astfel, vedea cum se schimbă fizionomiile, oamenii erau din ce în ce mai diferiți față de noi și atunci, având aparatul foto, făceam câte o fotografie, opream câte o femeie pe stradă și o întrebam dacă pot să o pozez. Mă descurc în cinci limbi străine. Rusa mă ajută în statele post sovietice ale Asiei Centrale, spaniola mă ajută în America de Sud, franceza pe care o știu de la bunica mea- profesoară de franceză- mă ajută în Africa…este foarte bine să fi român. Dacă vorbești limba română mai cunoști cinci limbi”- glumește Mihaela.
De atunci călătorește. De la Barcelona la Kathmandu, de la Lima la Pyongyang sau în stepele infinite ale Mongoliei și deșerturile aurii ale Arabiei sau Africii, nu există continent nestrăbătut de Mihaela.
Între timp a adus pe lume o fetiță, Natalia, noua sa sursă de inspirație.
Autoarea ATLASULUI FRUMUSEȚII este , fără îndoială, o norocoasă nu doar prin nume, ci prin calitatea de mamă și prin capacitatea de a sta în fața atâtor oameni extraordinari. A cunoscut povești excepționale, de la cea a Ștefaniei din Hobița (satul lui Brâncuși) , hotărâtă să învețe robotică la Timișoara, sau cea a femeilor pompier din Mexico City care salvau vieți având în spate echipamente de 30 de kilograme și până la cele care demonstrau resurse sufletești emoționante.
„Mergeam prin Mumbai, dimineața, spre o piață de flori. În zonă erau mai multe corturi și văd o doamnă care dormea pe asfalt. Când m-am apropiat de ea a deschis ochii și mi-a zâmbit așa de frumos… Dacă eram în locul ei , dacă dormeam pe jos și venea la mine o femeie albă cu ditamai aparatul la gât, nu aveam puterea acelui zâmbet. Am vorbit mult cu femeia aceea, i-am aflat povestea, am fotografiat-o și așa am învățat că sunt mulți oameni care reușesc în situații extrem de dificile să vădă lucruri frumoase. Pe mine asta mă marchează cumva…” – povestește autoarea.
Călătoriile Mihaelei Noroc se întâmplau împreună cu soțul, iar apoi cu fiica. S-a întâmplat, însă, să fie și situații în care a trebuit să plece singură. Și a învățat cum să rămână în siguranță.
„Mi-am impus un set de reguli: nu ies seara după ce se întunecă, merg doar cu mijloace de transport în comun, nu mă izolez doar cu o persoană, îmi fac contacte și mă documentez câte două luni dacă vreau să merg undeva pentru mai multe săptămâni˝- spune Mihaela. Însă greul cel mare nu sunt pericolele, ci despărțirea de Natalia, atunci când asta se intâmplă.
Succesul enorm peste tot în lume al ATLASULUI FRUMUSEȚII o găsește în continuare pe Mihaela Noroc cetățean al Sibiului, loc în care preferă să rămână. „Am ales Sibiul datorită locației, aeroportului bine conectat și mi s-a părut un oraș mult mai prielnic pentru creșterea unui copil decât București. Îmi plac mult și oamenii aici, sunt liniștiți, nu sunt atât de răi că în alte părți”- spune Mihaela.
Ce urmează? Noi fotografii și noi lupte. Sunt multe femei care nu se doresc pozate fiindcă se consideră urâte sau departe de standardele de frumusețe promovate de societate – lucru confirmat și în călătoriile Mihaelei. Din acest motiv, ATLASUL FRUMUSEȚII are forța de a demonstra altceva, de a arata frumusețea reală.
Femeile din România, frumusețea lor la toate vârstele și în toate grupurile etnice reprezintă un proiect de suflet al Mihaelei, unul de viitor. De asemenea, importante sunt imaginile cu fetițe din întreagă lume care se vor descoperi în fotografii și vor capăta mai multă încredere în sine.
De departe, însă, o mare provocare este transformarea unei rulote în spațiu expozițional. Pe roți, Mihaela Noroc împreună cu soțul și fiica vrea să ajungă de la Milano la Teheran…
Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Da, însă fără cuvinte, tot doar o fotografie rămâne.
Mihaela Noroc a găsit acele povești și acele cuvinte care, adăugate imaginii, crează o lume. Una a frumuseții
