Olimpiada de vară de la Munchen, din 1972, a rămas în istorie prin dramatismul atacului terorist asupra delegației sportive a Israelului, însă evenimentele festive premergătoare pun undeva, pe o hartă, ce-i drept, foarte încărcată, și Sibiul. Organizatorii de la Munchen au decis atunci ca traseul flăcării olimpice dintre Grecia și Germania să includă România și Sibiul. De fapt, să inlcudă cât mai multe comunități dintre Giurgiu, locul de intrare în țară și Moravița, locul de ieșire. Așa se face că, pe lângă municipii reședință de județ, flacăra olimpică a ajuns, ocolind, și în orașe precum Călan sau Hunedoara, aflate dincolo de ruta firească de ieșire din țară. Un traseu total de cinci zile.
Flacăra olimpică a intrat în România pe Podul Prieteniei care lega țara noastră de ˝Bulgaria socialistă, vecină și prietenă˝, în ziua de 13 august 1972.
˝În curgerea ei liniştită, Dunărea a fost duminică spre prînz martoră mută a unui impresionant eveniment sportiv. Ceea ce a dat viaţă manifestaţiei de pe Podul Prieteniei au fost masele de oameni ai muncii din cele două oraşe riverane, Giurgiu şi Russe, veniţi să asiste la emoţionantul moment al transmiterii flăcării olimpice, din partea sportivilor bulgari către cei români˝ – scria cu entuziasm ziarul Sportul, pe 14 august 1972.
Întâlnirea de la granița româno-bulgară a avut parte de tot ˝meniul˝: cuvântări, pionieri din ambele țări în ˝hora prieteniei˝, fanfară, porumbei albi pe cer etc.
Primul purtător român al flăcării olimpice a fost canoistul român Leon Rotman, astăzi în vârstă de 89 de ani, campion olimpic în 1956, la Melbourne. Pe întreg teritoriul României flacăra avea să treacă prin 593 de schimburi.
Prezența flăcării olimpice pe teritoriul României a fost un eveniment deosebit, cu ample mobilizări de oameni și mijloace. Și totuși, citind astăzi presa de atunci, mediatizat sub așteptări.
Contextul, probabil, a încurcat: Fiecare 23 august era pe atunci un motiv major de sărbătoare. Organizațiile Partidului Comunist Român transmiteau mesajele bucuriei obligatorii cu săptămâni bune înainte și tot ce se întâmpla în România era trecut sub o altă flacără, ˝flacăra nestinsă a idealurilor revoluționare˝. Și cum prezența torței olimpice, mai ales în drumul spre o țară capitalistă, nu putea fi pusă nicicum în legătură cu 23 august, titlurile de pagina 1 cele mai mari rămâneau cele referitoare la succesele cincinalului înainte de termen.
În plus, pe 15 august, în jurul cotidianului ˝Scînteia˝, toate instituțiile media sărbătoreau Ziua Presei, iar în 1972 se organizase la București o amplă ˝conferință de lucru˝ la care fuseseră convocați ziariști din toată țara . Era, deci, de așteptat ca pe lângă împlinirile de pe ˝altarul˝ lui 23 august, locurile de cinste imediat următoare în curprinsul gazetelor să fie ocupate de ˝ imperativele fundamentale care stau în faţa ziariştilor din ţara noastră, militanţi devotaţi pentru cauza socialismului˝ (˝Scînteia˝, 15 august 1972).
Revenind: flacăra olimpică ajunge în România pe 13 august 1972, iar în aceeași zi face un popas pe Stadionul 23 August, acolo unde se pregătise un program complex. Seara, flacăra se mută în fața Casei Centrale a Armatei, într-un scuar reamenajat special, cu drapelul fiecărei țări de pe traseul olimpic.
A două zi dimineață flacăra urmează un drum de-a lungul căruia este purtată de sportivi din diverse discipline, inclusiv cicliști, motocicliști și automobiliști. Ajunge la Pitești, apoi la Râmnicu Vâlcea (peste tot întâmpinată cu un entuziasm probabil mult mai puțin mimat decât cu alte ocazii) și la sfârșitul zilei, la Sibiu.
Intră la noi în județ pe la Râu Vadului, iar primul purtător este atletul IOAN BICHEA, însoțit de Carol Martini și Cornel Larion. Alți 42 de sportivi poartă, apoi, flacăra prin județul Sibiu.
Pe 14 august 1972, la ora 19.50, flacăra olimpică ajunge în municipiul Sibiu. Locul primirii este esplanada din fața Hotelului Bulevard (lângă Parcul Astra – pentru cei care au pierdut șirul schimbării denumirilor recente ale hotelurilor).
˝… După solemnitatea de primire, la care a luat cuvîntul Constantin Buzdughină, vicepreşedinte al Consiliului popular municipal Sibiu, a urmat un reuşit program cultural-artistic, încheiat cu o „Periniţă“, în faţa hotelului „Bulevard“, locul unde va arde pentru o noapte flacăra olimpică˝- scria ziarul ˝Sportul˝ , pe 15 august 1972.
Ziarul Comitetului Județean Sibiu al Partidului Comunist nu alocă spații prea ample evenimentului: un articol și în zilele următoare un montaj foto și o fotografie simplă realizate de Fred Nuss. În rest, despre angajamente anuale realizate, sarcini de export onorate în avans și altele asemenea.
Flacăra olimpică a ars toată noaptea în fața Hotelului Bulevard, acolo unde, deasupra intrării, a fost instalat un baner cu ˝CITIUS, ALTIUS, FORTIUS˝ ( ˝mai repede, mai sus, mai puternic˝). În zorii zilei de 15 august 1972, flacăra olimpică a fost purtată spre ieșirea din județ și predată, la Miercurea, Elenei Ailoaie, membră a echipei de handbal ˝Textila˝ Sebeș.
Flacăra olimpică a trecut prin comunități din județele Hunedoara, Arad și Timiș și a ieșit din România pe la Moravița. A ajuns pe stadionul olimpic din Munchen pe data de 26 august 1972.
Jocurile Olimpice din Germania din acel an au adus României 16 medalii, între care cea de aur a lui Ivan Patzaichin și încă două din același material prețios, la lupte greco-romane, lui Gheorghe Berceanu și Nicolae Martinescu.