Unul dintre motivele neîngrădite de bucurie publică ale sibienilor înainte de 1989 era sportul. La gimnastică, la caiac-canoe, în multe alte sporturi printre care chiar și fotbalul România avea de ani de zile rezultate respectabile, iar publicul se bucura să le comenteze fără teamă. În martie 1989 FC Inter Sibiu își începuse deja ascensiunea fotbalistică, Nadia Comăneci era încă în România, trecuseră doar câteva luni de la performanțele Danielei Silivaș la gimnastică, ale lui Nicu Vlad la haltere, erau timpurile Doinei Melinte, ale Maricicăi Puică sau Francisc Vaștag. Sportul și rezultatele sale erau mândria unei Românii, altfel, cenușii.
Fără a-l include neaparat în categoria bucurii, la Sibiu, prim secretar al Comitetului Județean PCR era, deja din 1987, Nicu Ceaușescu.
Acesta este contextul în care, pe 29 martie 1989, se joacă pe Stadionul Municipal Sibiu, meciul amical de fotbal România-Italia.
Orașul trăia febra pregătirilor cu luni înainte. Activiștii de partid din domenii diferite se străduiau să pună totul la punct fiindcă o problemă de organizare în Sibiul lui Nicu Ceaușescu era imposibil de imaginat și de neiertat. Pregătirile nu au vizat doar organizarea meciului în sine, ci toate domeniile, de la cazări, transport, curățenie și aprovizionare și până la măsuri operative de supraveghere dispuse de Securitate în legătură cu cetățenii străini (și , probabil, nu doar cu ei).
La rândul lor, sibienii simpli făceau eforturi să prindă bilete, abonamentele uzuale nefiind valabile la această competiție. Fiecare doritor rămas fără prețiosul tichet a făcut eforturi colosale ˝să rezolve cumva˝. Și mulți chiar au reușit. Ajutați de fiecare de câte o ˝pilă˝ , sibienii au stat nu doar pe băncile de atunci ale stadionului, ci și in picioare, pe lângă gardul din plasă de sârmă care înconjura terenul și pista de atletism.
Sibiul ajungea pe harta internațională a fotbalului. Însă nu era prima dată!
Cu un an înainte, în 1988, se jucase tot pe Municipal, amicalul de fotbal dintre România și Israel.
˝În noaptea de marţi spre miercuri (21 spre 22 noiembrie 1988- n.n.), zăpada a căzut în cantităţi destul de mari asupra Sibiului şi frigul şi-a făcut şi el apariţia. Cu toate acestea, spectatorii sibieni n-au abandonat o clipă ideea de a fi prezenţi la meciul echipei naţionale, meci de încheiere a stagiunii competiţionale 1988 care a fost atît de frumoasă şi de promiţătoare pentru „tricolori“. Reprezentativa noastră a făcut o încheiere spectaculoasă, mult aplaudată de cei peste 15000 de spectatori de pe stadionul Municipal, realizînd o victorie clară, cu 3—0 (3—0), în faţa unei foarte tenace selecţionate a Israelului˝- scrie în Sportul Românesc din 24 noiembrie 1988, adică în ziua de după meci.
Și în 1985, la Sibiu au jucat două naționale de fotbal, însă ambele din țări comuniste: a României și Poloniei (tot meci amical, terminat la egalitate).
În martie 1989, așadar, Sibiul retraia emoția întâlnirii cu fotbalul ˝mare˝, însă prezența reprezentativei Italiei dădea un plus evident tuturor stărilor. Italia nu era o echipă oarecare: fusese campioană mondială în 1982 și urma să găzduiască ,în 1990, Campionatul Mondial.
Celebra Squadra Azzurra venea la Sibiu cu Walter Zenga, Giuseppe Bergomi , Giancarlo Marocchi, Riccardo Ferri , Paolo Maldini, Franco Baresi, Ciro Ferarra, Nicola Berti, Roberto Donadoni , Roberto Baggio, Fernando de Napoli, Giuseppe Giannini, Gianluca Vialli și Stefano Borgonovo .
Pe de altă parte, Naționala României începuse deja să contabilizeze rezultatele Generației de Aur, iar ceea ce urma să se întâmple la Sibiu nu avea decât să confirme asta. Au jucat pe Municipalul sibian, cu tot cu schimbări : Silviu Lung, Dan Petrescu, Mircea Rednic, Ştefan Iovan, Michael Klein, Ioan Sabău, Dorin Mateuţ̦, Gheorghe Popescu, Gheorghe Hagi, Ionuţ̦ Lupescu, Marius Lăcătuş̦, Rodion Cămătaru și Sorin Cigan.
˝La ora la care telefonăm, o splendidă zi de primăvară aşteaptă parcă şi ea intîlnirea cu echipa lui Azeglio Vicini (selecționerul Italiei- n.n.) . Va fi a 10-a partidă România — Italia. Cu alte cuvinte, frumosul oraş de pe malurile Cibinului trăieşte un mic moment jubiliar în palmaresul cu prestigioasa triplă campioană mondială˝- relata de la fața locului, prin telefon, corespondentul ziarului Sportul , Ioan Chirilă, cu o zi înaintea meciului.
În ziua întâlnirii, pe 29 martie, autoritățile au închis circulația pe strada Școala de Înot și au luat măsuri suplimentare de siguranță. Meciul a fost transmis în direct atât în România cât și în Italia.
Mai trebuie spus că echipa de tineret a României a jucat cu cea a Italiei în aceeași zi, la prânz, însă la Alba Iulia, dar și că înaintea amicalului din 29 martie (mai exact pe 25 martie), a avut loc pe Stadionul Municipal al Sibiului un alt meci foarte gustat de public, cel dintre lotul reprezentativ al României și FC Inter Sibiu. Scor final 3-2. Au intrat, atunci, pe teren, sibieni care își aduc, fără îndoială, aminte cu plăcere de evoluția împotriva marilor nume.
În meciul cu Inter Sibiu reprezentativa României a jucat cu Niţu, D. Petrescu, Iovan, Rednic, Klein, Gică Popescu, Sabău, Mateuţ, Hagi , Lăcătuş, Cigan, Stelea, Cristea, Lupescu, Săndoi şi Răducioiu ( cu tot cu schimbări) . Interiștiii de atunci au fost V. Marcel, Cotora, Boar, Ene, Stănescu, Mărgărit, Majearu, Jurcă, Laurenţiu, Văsîi, Casuba. Au mai jucat: Alexa, Radu II, B. Popescu, Năstase, Hila şi Lungu.
Revenind, meciul România-Italia din martie 1989 s-a incheiat 1-0 pentru Romania (a înscris Ioan Sabău în minutul 48) și a fost un eveniment major pentru Sibiu, cu pregătiri, așa cum spuneam, pe măsură. Dincolo de toate reparațiile din unitățile de cazare și de lucrările de la Stadion (pregătirea vestiarelor, a Policlinicii Sportive, a tuturor spațiilor), punerea în funcțiune a tabelei electronice a fost distinct remarcată de toți sibienii. Nu era prima din România, așa cum greșit s-a spus, dar era prima pentru noi, sibienii. A fost pusă în funcțiune oficial, după probe, la meciul dintre Națională și FC Inter, deci pe 25 martie 1989.
Unul dintre cei mai respectați oameni politici din Sibiul de după 1989, Nicolae Nan, fost director în cadrul Consiliului Popular înainte de Revoluție, a explicat deseori că tabela a costat 4 milioane de lei și că a fost realizată prin participarea mai multor întreprinderi fiindcă importurile, mai ales de astfel de produse, erau interzise. El amintește că partea metalică a tabelei a fost realizată la Independența, iar cea electronică la Craiova.
Dintr-un interviu acordat tot în martie 1989 de Gelu Leicu, președintele FC Inter Sibiu, aflăm că este vorba, mai exact, despre Regionala de Cai Ferate Craiova. Ei au produs, folosind becuri si sisteme, partea electronică a tabelei de la Sibiu.
Fotbaliștii italieni și români au fost cazați la hotelurile PCR din zona stadionului (Hotelul Parc de astăzi, respectiv ˝Silva˝de astazi).
Dosare aflate la CNSAS confirmă, însă, că și la Continental au fost cazați unii dintre oficialii italieni, câțiva dintre ei urmăriți pas cu pas de Securitate pe perioada cât au stat la Sibiu.
După întâlnirea de la Sibiu, România avea să învingă Danemarca în meci oficial, în toamna lui 1989 și să se califice la Campionatul Mondial de Fotbal.
