Se apropie Paștele Ortodox – un moment numai bun să depășim sărăcia spirituală și să recunoaștem că ceea ce primim noi, femeile, în spațiul public românesc prin perorațiile unor preoți ca Tănase e o formă nocivă de violență spirituală. Nu doar el și această predică prin care trimite la închisoare femeile frumoase care nu pășesc smerite, ci multe alte afirmații la fel de îmbibate de mânie și prejudecată. Astfel de discursuri nu afectează doar femeile, ci ne intoxică societatea în ansamblu, pentru că vin cu ratarea posibilității de înălțare spirituală demnă de 2024. Suntem în derivă și eșuăm des în corupție, dependențe și violență pentru că ne lipsesc modelele, liderii luminoși care să ne inspire să creștem sufletește, fără a ne crede unii mai buni ca alții. Prea mulți dintre politicienii și prelații noștri sunt bolnavi de ură, mânați de orgolii mărunte și săraci spiritual. Și ocupă prea mult spațiu public cu acest conținut de loc înălțător.
Să luăm perspectiva creștină. Să spui că femeile frumoase se fac vinovate de abuzul pe care îl suportă e anti-creștin, dacă vedem creația ca fiind de la Dumnezeu. Înseamnă să desconsideri o mare parte din creație, să o vezi ca greșită, să-l iei de urechi pe Creator și asta din câte știu eu e un mare păcat de mândrie.
Din punct de vedere estetic, frumusețea e în ochiul celui care privește și nu e doar apanajul femeilor. Și un nou născut e frumos. Și mulți bărbați! Și un liliac înflorit și o pasăre colorată, și un apus de soare. Tot ce de regulă ne face mai buni.
Să luăm perspectiva educației pentru non-violență. Adresându-te unor studenți cu gândul de a-i ajuta să aibă parte de mai puțin abuz sexual, ai putea vorbi despre consimțământ, despre cum suntem responsabili de a ne controla impulsurile și a respecta intimitatea altui om, care ca și noi, are voință proprie ce trebuie respectată. Asta ar face un educator bun. Dar exact acest drept la propria voință – esența a ceea ce ne face umani – e negată femeilor de către acești prelați cu bărbi lungi.
Credința că omul e creat după chipul lui Dumnezeu se aplică în mințile acestor fundamentaliști doar bărbaților. Femeia e coasta, adică un fel de produs secundar, numai bună să se califice în rol de slugă. Istorici precum Angela Saini în “The Patriarchs. How Men Came to Rule” vorbesc despre cum în mai multe culturi, femeile au fost primii sclavi: sclavie sexuală, dar și muncă domestică ce nu trebuia plătită. Pe soldații care veneau victorioși de la luptă chiar și romanii îi răsplătea cu proprietăți, dar femeile, care nășteau și hrăneau copii, îngrijau bătrâni și bolnavi, își făceau doar datoria trudind acasă. Nu puteau deține nimic al lor. Lucrurile nu s-au îmbunătățit în Epoca Întunecării din evul mediu timpuriu (chiar titlul cărții lui Catherine Nixey). Cum să justifici așa un sistem de exploatare timp de mii de ani, dacă nu prin mituri ca cel cu Adam și Eva din Vechiul Testament, păstrat ca valabil de biserică chiar după ce Isus a demontat o mulțime din vechile învățăminte, cum ar fi ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Patriarhii creștini au filtrat și combinat ce le-a convenit, ce era profitabil.
Dar cum se poate ca azi, când am călătorit în spațiul extraterestru, când înțelegem cum funcționează micro-celula și ADN-ul, când descoperim și analizăm rămășițe umane mai vechi decât Vechiul Testament al evreilor (pe care apropos îi hulim în rest în fel și chip), să acceptăm ca în școli, la orele de religie, elevilor sa li se toarne în continuare povestea genezei cu coasta lui Adam, dintr-un text de acum mii de ani? Fără să ne întrebăm ce efect o avea asupra fetelor că ele sunt descrise ca mâna a doua? Dar asupra băieților să le spunem că sunt superiori? Chiar alegoric dacă interpretăm povestea, e dăunătoare pe atâtea planuri!
Ce efect o avea să ne contrazicem între materii școlare? Elevii dau test la biologie din structura creierului, la fel la orice ființă umană, învață la fizică despre forțele care se aplica în Univers, la chimie despre despre atomii care țin laolaltă materia, la astronomie despre Big Bang și distanțe ani-lumină. Și apoi iau zece la religie dacă știu să spună cum Dumnezeu a făcut lumea în șase zile și l-a pus pe Om stăpân. Când nu suntem decât un grăunte într-un univers infinit, cu miliarde de planete și aștri. Iar aici pe Terra, cum am putea vreodată schimba rapoartele noastre de exploatare cu natura din jur când biserica ne dă legitimitate de “stăpâni” peste toată creația?
Cum ar fi ca în schimb biserica să spună “Viața este ceva rarisim în univers, atât de improbabil că e miraculos! Azi e încă posibilă prin echilibrul lăsat de Dumnezeu, ar fi un mare păcat să-l stricăm iremediabil. Ființele de pe Terra depind unele de altele.” Biserica ar putea mobiliza o enormă energie care să schimbe cursul schimbărilor climatice, să oprească pierderea de specii și să elimine discriminarea dintre oameni, dacă și-ar propune asta.
Dar adevărul pe care mulți dintre noi îl știm e că avem o religie oficială incapabilă să țină pasul, sa reconcilieze descoperirile științei, etica, principiile drepturilor omului și ale sustenabilității cu credințele spirituale. Și nu doar noi, românii. Deși științele nu neagă divinitatea, doar expun habotnicia cu absurditățile ei, biserica creștină, mai ales cea ortodoxă, continuă să nege știința.
Deci în loc sa ne adaptăm credințele în lumina a ceea ce am învățat în ultima sută de ani, ni se cere să trăim scindați, negând tot ce știm atunci când mergem la biserică, când vrem să placem lui Dumnezeu. Un Dumnezeu mereu încruntat, ca patriarhii noștri, care îl ceartă pe Adam că a ascultat de Eva (!) și au mâncat din măr. Ei, dacă nu mâncați, erați nemuritori, dar acum cărați-vă păcatul de a ști pe ce lume trăiți până în iad. Un Iad inventat sa ne țină captivi în trecut. Iadul este acea stare în care nu putem avea pace, adică exact starea de scindare. Mulți oameni vii sunt deja în Iad.
Nu-i de mirare că preoții mai luminați care vin cu mesaje mai apropiate de zilele noastre au atât de multă popularitate: oamenii au nevoie de interpretări noi, de schimbarea mitului originar. De o reformă a religiilor. Trăim prin religia ortodoxă nereformată o mare sărăcire spirituală, o involuție și ratarea multor soluții la probleme sociale majore.
Dintotdeauna noi oamenii am flămânzit după un sens mai înalt, încercând să ne explicăm cine ne-a pus aici și cu ce scop. Nu putem concepe neantul și nici faptul că avem o viață scurtă, precedată și urmată de o eternitate în care nu ne bate inima într-un corp. Dar sigur putem găsi niște explicații mai înțelepte decât acum trei-patru mii de ani, unele care nu presupun ierarhizări vremelnice între triburi. Poate niște explicații noi ne-ar aduce și pace. Haideți să renaștem spiritual. Este posibil.
SURSA FOTOGRAFIILOR: www.aleg-romania.eu