Sibienii de peste 45 de ani își aduc aminte de produsele Flaro (Flamura Roșie) fiindcă le-au folosit cel mai probabil atât înainte de Revoluția din 1989, când erau de vârste școlare, cât și după, cel puțin o vreme.
Flaro era o întreprindere cunoscută pentru producția sa de stilouri, creioane și pixuri, însă oferta era cu mult mai mare. Renumele căpătat prin realizarea de obiecte de scris a făcut să fie mai puțin vizibilă producția sa de pioneze, ace de cusut, flori de plastic sau accesorii și piese pentru utilajele din industia textilă. În total, gama Flaro însemna înainte de anii ´90 peste 1600 de produse, iar numărul angajaților se ridica la aproximativ 3000.
˝ Numai stilourile care se prezintă astăzi în 24 de tipuri, faţă de 5 existente în 1965, reprezintă o treime din totalul producţiei fabricii, fapt care ne obligă să amintim doar creaţiile de ultimă oră „semnate“ de colectivul întreprinderii sibiene, adică mărcile: LUX, HELIOS, URANUS, VENUS ˝- scria într-un reportaj publicitar din Revista Tribuna, din 1971.
Profilul complex al Flaro a obligat-o mereu să găsească soluții pentru a face față pieței, fie ea socialistă, așa cum era atunci. Deseori utilajele folosite în producție erau rezultatul propriilor cercetări și proiectări. Bunăoară, cu câteva luni înainte de Revoluție, Flaro anunța în Tribuna Sibiului realizarea unei linii de laminare sârmă, foarte eficientă în activitate.
Flaro continuă să funcționeze și astăzi.
Vinalcool Sibiu, devenită Întreprinderea Viei și Vinului și apoi Întreprinderea de Vinificație și Produse Spirtoase (IVPS), prelua producția de struguri de la cooperativele agricole de producție (celebrele CAP-uri) și o vinifica în centrele sale specializate din Miercurea Sibiului și Mediaș. Erau celebre produsele sale FLORIS, BITTER și VIVAT.
Bitter-ul era, așa după cum îl prezenta întreprinderea, un aperitiv pe suport de vin roșu, cu conținut de zahăr și extrase din 16 plante aromate. Se putea consuma simplu, cu lămâie, cu sifon sau cu apă minerală.
IVPS făcea și export, în 1989 raportând o creștere a valorii în cazul grupului țărilor socialiste cu 300 mii ruble.
În ziarul Munca din 16 iunie 1970, Vinalcool Sibiu era lăudată pentru cele 14 probe de vinuri cu care s-a prezentat la concursul internațional de la București și pentru cele 10 medalii de aur și 4 de argint pe care le-a câștigat.
Între fabricile vestite ale vremurilor de dinainte de 1989 era și cea de cuțite de la Ocna Sibiului (ICOS), înființată în 1923. A ars în 1940 , însă a fost reconstruită și preluată după război de Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI). Ulterior ajunge în proprietatea statului și în coordonarea Ministerului Industriei Ușoare. Producea tacâmuri şi cuţite, cuţite industriale, instrumente medico-veterinare și alte astfel de bunuri , ˝ practice şi elegante, în profiluri clasice sau moderne, cu mânere din metal, lemn sau material plastic, cu sau fără ornamentaţie˝ – așa după cum se arată într-o reclamă din anul 1975.
ICOS Ocna Sibiului există și astăzi.
