Departe de a oferi condițiile cele mai bune pentru performanță în apă, Sibiul a avut deseori parte de campioni la înot. Meritul îl poartă oameni talentați din mai multe generații, toți ambițioși și talentați și -mai ales- toți dispuși să „transfere˝ aceste calități celor de după ei. Comunitatea locală are datoria reverenței față de oameni precum Dumitru Popoaie, Ruxandra Hociotă Cherecheș, Carmen Bunaciu sau Anca Miclăuş, dar și obligația recunoașterii eforturilor pe care elevii lor le-au obținut de-a lungul anilor. Și, așa după cum se va vedea, a aprecierii muncii acestora pentru cei care-i urmează.
Unul dintre numele care reprezintă cu cinste strădaniile profesorilor săi și care întoarce astăzi orașului experiența sa este cel al ANCĂI ȘERB, o sibiancă al cărei drum spre performanță a întâlnit, cum se întâmplă mereu, suișuri și coborâșuri, dar care a intersectat și negrul perioadei de pandemie – unică prin efectele sale asupra sportivilor. Anca a strâns zeci de medalii la săriturile în apă pe care le practică de mică. Le trăiește este , poate, formularea mai potrivită.
Campionate peste campionate, interne și internaționale, grand-prix-uri, participări ca junioară și senioară- toate fac parte din cariera Ancăi Șerb și toate au adus performanță sau experiențe care au contribuit, ulterior, la rezultate.
Anca Șerb se consideră parte a generațiilor „cu cheia de gât˝, un membru, însă, foarte tânăr al acestui „club˝. Dar da, a prins bucuria -imposibilă astăzi- parentingului relaxat continuat și în anii ´90.
„…Părinții încă lăsau copii să se descurce mai liberi, de aceea consider că am fost parte din generațiile cu cheia la gât. Mergeam singură la școală, singură la antrenamente, îmi făceam temele, mă jucăm…Am fost un copil relativ cuminte˝- își aduce aminte Anca.
Primul său contact cu sportul în apă a avut loc la patru ani , atunci când, încurajați de prietena de familie Ruxandra Cherecheș, profesoară de sărituri, părinții au trimis-o să ia lecții de înot. Ruxandra Cherecheș avea să devină o mamă a săriturilor pentru Anca Șerb pe care a învățat-o să înoate foarte bine. Apoi, părinților li s-a spus că micuța indeplinște standarde pentru sărituri. Avea cinci ani…
La vremea șotronului, Anca devenise unul dintre acei copii ai Sibiului care țintește perfecțiunea în sport. Și pune în slujba acestei idei ore continue de antrenamente.
Rememorează astăzi, cu plăcere, pentru sibienii.com primele competiții, la București, Sibiu, Bacău. Vorbește despre ele cu nostalgie și cu zâmbetul unui adult care privește în urmă.
Anca se antrena la „Olimpia˝ și la Baia Neptun (Baia Populară) care erau … așa cum erau, adică departe de nivelul așteptărilor, departe de cel meritat și mai departe de nivelul mediului în care construiau performanță alți sportivi. Și totuși, se putea și mai rău. Și chiar avea să întâmple și mai rău atunci când, din nou, antrenamentele pentru sporturi în apă ajungeau să se facă pe uscat, pe saltele.
Nimic nu a descurajat-o și nu pare să o descurajeze pe Anca Șerb. Este un om ambițios, serios, imun parcă la greutăți și, suplimentar la toate astea, modest.
Munca Ancăi capătă recunoaștere în 2008, prin cooptarea în Lotul Național. Participa, apoi, la competiția europeană din Belarus. „…Urma să împlinesc 14 ani. Îmi aduc aminte ce șoc am avut când am intrat în aeroportul de acolo și am văzut oameni înarmați˝- povestește Anca prima sa impresie din Belarus.
Acolo, însă, pare că a învățat să piardă. Nu a prins nicio finală. ˝Am ținut capul sus și am mers mai departe” – spune Anca. Au urmat competiții la Budapesta, apoi la Helsinki și Belgrad. „Proba mea preferată era saltul de la zece metri. Adrenalina era extraordinară și când săream simțeam că zbor – nu există sentiment mai plăcut” – povestește sibianca. A mers la concursuri în Germania, apoi la Balcaniadă la care toate locurile obținute au fost pe podium.
De pe platformă, la competiții, un săritor trebuie să execute șase tipuri de sărituri (cu rotație înainte, cu rotație spre înapoi, săriturile contra, săriturile răsturnat și săriturile cu șurub), niciuna ușoară. Munca pentru perfecțiune este istovitoare și nu se oprește vreodată. Aduce după ea rezultate, dar până la ele aduce oboseală, uneori frustrare și alteori accidentări.
„De la 16 ani am sărit doar trambulină… am avut o accidentare la spate și medicul sportiv mi-a spus că ori sar doar trambulină de la unul sau trei metri, ori nu mai sar˝ – își aduce aminte Anca.
„Pe trambulină suntem mai slabi pregătiți față de alte țări. Sunt foarte puțini antrenori, iar tehnica lasă de dorit. Am încercat de-a lungul anilor să mă ridic la un nivel cât mai înalt pentru țara noastră” – spune Anca.
După liceu sibianca s-a transferat la București, la Clubul Steaua al Armatei, la categoria seniori. A ajuns la Cupa Mondială de la Rio de Janerio, apoi din nou la Budapesta și la Wuhan, în 2019. A acceptat oferta de antrenorat la Sibiu, la clubul la care a crescut. Îi era dor de casă și , ca și pe mulți alți sportivi, o încerca simțul de datoriei față de club, Clubul Sportiv Școlar.
Pandemia, însă, a pus lacăt pe Bazinul Olimpia (lacăt rămas până astăzi) și a condus la apariția unei metode la care , probabil, nimeni nu se gândea: înot on line, cu antrenamente și sărituri acasă…
˝…Carieră mea de antrenor s-a mutat în online… a fost foarte dificil. De teamă să nu se accidenteze, îi puneam pe elevii mei doar la exerciții ușoare, mai ales că nu toți aveau spațiu mare în casă. Nu puteam fi lângă ei să-i corectez atunci când aveau nevoie, așa că apelăm la exerciții unde știam că riscul de accidentare este minim. Încet, după aceea, am putut să ne revedem fizic, cu masca pe față. Bazinul era încă închis și mare parte din activitate o desfășurăm în sala de sport, pe saltele. Este foarte greu și pentru ei și pentru mine. Nu ai bază. Ne atrenăm, plecăm la competiție și copii ajung la bazin și apar alte temeri ” explică Anca.
Antrenamentele pe saltea nu vor echivala niciodată cu cele în apă. Este o realitate, tristă, cu care se lupta Anca la fel cum se luptă și alții. O realitate care, însă, nu dezarmează, ceea ce este uluitor.
Sibiul are copii (și părinți ai acestora) care își asumă învățarea săriturilor în apă și apoi participarea la competiții în astfel de condiții. O fac, fără îndoială, din dragoste pentru ideea de sport, dar și încurajați de exemplele campionilor. Iar unul dintre acestea este ANCA ȘERB.
