Câteva dintre marile dispariții ale economiei sibiene dinainte de 1989 erau cu adevărat renumite și se promovau în pagini de publicații naționale, fie ele de nișă sau nu. Lista acestora este mai lungă, astăzi, însă, despre trei dintre ele.
Covoarele de la Cisnădie erau cunoscute în țară și în afară, iar ani de zile produsele au purtat însemnele CITEX (Cisnădie- Textile) . În comunism, peste 6000 de angajați lucrau la Cisnădie în acest domeniu a cărui istorie a fost descrisă, în stilul vremii, în Revista Flacăra din 9 aprilie 1960. Era, evident, elogiat socialismul și erau înfierați ˝ exploatatorii ˝ capitaliști:
˝ În anii dintre cele două războaie mondiale s-a ridicat la Cisnădie o gaşcă de mari exploatatori ca Gündisch, Simonis şi alţii, stăpîni pe 120 de întreprinderi textile. Dar concurenţa nu-i împiedica pe aceşti patroni să se înţeleagă într-o deplină armonie atunci cînd stabileau cele mai mici salarii pentru muncitori şi cele mai ridicate preţuri de vînzare a produselor. Vremurile acestea întunecate au trecut.
Socialismul a făcut ordine şi la Cisnădie, în locul celor 120 de fabrici şi făbricuţe — mici întreprinderi în care se lucra cu o tehnică înapoiată — s-au născut în anii noștri trei mari întreprinderi industriale: „Uzinele textile-Cisnădie” (lînă) ,˝ Mătasea roşie” şi „11 Iunie” (bumbac). Înzestrate cu utilaj modern de mare productivitate, cele trei întreprinderi asigură piaţa internă cu o gamă întreagă de produse textile apreciate pentru calitatea şi frumuseţea lor. De altfel, faima Cisnădiei a ajuns departe, peste hotare ,în U.R.S.S., Polonia, Albania, Danemarca, Norvegia, Finlanda , unde minunatele covoare româneşti, produse în această localitate, sunt insistent cerute ˝ – Revista Flacăra, 9 aprilie 1960.
Dincolo de interpretări, realitatea este că Textila Cisnădie făcea export serios, participa la târguri și licitații internaționale și producea 1 milion de metri pătrați de covor anual. Era un colos asupra istoriei căruia vom reveni pe larg. Întreg orașul se dezvoltase nu pe baza apropierii de municipiul Sibiu, ci pe forța Textilei. Întreprinderea a făcut posibile investiții precum blocuri de locuințe, tot ea patrona Liceul Textil , un dispensar , spații și activități culturale etc.
Despre Textila scriau frecvent publicații naționale, unii dintre ziariști construind astfel câte o relație spre achiziția , destul de dificilă atunci , unui covor de Cisnădie. Performanțele prezentate ale intreprinderii erau, însă, reale, la fel cum reale erau competențele textiliștilor care, ulterior, au format alte fabrici în alte orșe din țară.
˝ Cine ar putea să spună — privind acest minunat covor —unde se sfârșește meşteşugul și unde începe arta? ˝ se întreba ziaristul de la Flacăra, în 1960.
În Revista Industriei Ușoare (româno-engleză) CITEX anunță : ˝ Întreprinderea noastră vă oferă un bogat sortiment de covoare pluşate, covoare netede Moldova, realizate mecanic. De asemenea, produce pentru dumneavoastră stofe de lână, tip lână şi pături ˝
La Sere Dumbrăveni se cultivau leguminoase (roșii, castraveți, gulii, fasole), dar și flori.
În 1989 , în preajma zilei de 8 Martie, întreprinderea raportase vânzări în șase județe (Sibiu, Mureș, Harghita, Alba, Cluj și Sălaj ) de peste 300 mii de fire de flori. În total, Sere Dumbrăveni recolta 9 milioane de fire de flori anual de pe 18 hectare cultivate în două cicluri. Creșteau garoafe , dar și trandafiri și crizanteme.
Produceau, de asemenea, răsaduri, dar întreprinderea avea și un sector avicol, format din două ferme de pui de carne, o fermă de găini ouătoare și o fermă pentru reproducție.
˝ Florile există în preajma noastră pentru a ne înveseli interioarele, chiar şi în toiul iernii. O dorinţă pe care v-o puteţi împlini apelând la magazinele specializate ale ÎNTREPRINDERII DE SERE DUMBRĂVENI ˝ – așa se promovează în Almanahul Turistic din 1984, Sere Dumbrăveni.
Aflăm cu această ocazie și unde vindea Sere Dumbrăveni : în magazine din Alba-Iulia, Abrud, Blaj, Cugir, Cîmpeni, Gheorgheni, Mediaş, Miercurea Ciuc, Tîrgu Mureş, Sebeş Alba, Sibiu, Slatina, Sighişoara, Odorheiu Secuiesc, Topliţa, Zalău.
Întreprinderea 7 Noiembrie din Sibiu a pornit de la Ciorapii AREKA (după numele fabricii inițiale, din 1927). A parcurs câteva repere istorice – între ele, evident, naționalizarea din 1948, atunci când atelierele și fabricile satelit se comasează. A produs de-a lungul istoriei sale din perioada comunistă mii de articole (modele și combinații de culori) . Fabrica producea ciorapi mercerizaţi pentru copii, ciorapi 3/4 pentru copii, șosete mercerizate pentru adulţi, șosete nemercerizate pentru adulţi, ciorapi nemercerizaţi pentru adulţi, șosete supraelastice, ciorapi sintetici Cotton, ciorapi sintetici Corina, ciorapi sintetici cu dungă falsă etc.
După 1989, din 7 Noiembrie, întreprindere cu aproape 2000 de angajați, s-a format Mondex.
Într-un articol de promovare din Tribuna Sibiului, din 26 decembrie 1968, cei de la 7 Noiembrie făceau publice câteva informații inedite legate de fabrica lor sub titlul ˝ Știați că..˝ : * fabrica de ciorapi folosește într-o zi un fir de relon ce poate înconjura Pământul de 3 ori pe la Ecuator? * firul din care se fac cei mai fini ciorapi sintetici, la noi în țară, se rupe doar dacă atârni de el o greutate de 90 de grame? * o întrerupere de un minut în fabricarea ciorapilor este egală cu producerea completă a 41 perechi de ciorapi?
Sunt mândru că am făcut parte pentru o perioadă destul de lungă peste 15 ani din colectivul de la Textila Cisnădie.Oameni deosebiți și muncitori.Cu multă putere de muncă se câștigau și banii frumoși pentru cei care lucrau în acord.Au fost anii frumoși pentru că eram tânăr.
Salut pe toți cunoscuții din acea vreme.