De la oraș la sat: Margot și Cosmin, ˝transplantul de inimă ˝ de care avea nevoie Cașolțul

Noaptea Muzeelor la Sate (NMS) a adus peste 150 de vizitatori la Cașolț – un sat la 15 kilometri de Sibiu  aparținător comunei Roșia care, altfel, deși fermecător, nu atrage prea mulți turiști.

Puse laolaltă, prima ediție a NMS și ruralul românesc au reușit să-i bucure pe cei sătui de betoane și de trafic. Nu fără ajutor, însă. Iar la Cașolț acesta a venit (deloc surprinzător pentru cei care-i cunosc) de la Asociația ˝Hai din pantofi în bocanci˝, semnatara invitației „Hai la Cașolț˝ și inițiatoarea „Hai respiră Hartibaciu!˝.

Margot Menning și Cosmin Ignat sunt cei care, adoptați de sat, vor să împărtășească și cu alții  istoria, tradițiile și natura Cașolțului. De ce nu, eventual, la un foc de tabără  și o tocăniță.

Cosmin, originar din Cisnădie, este istoric și arheolog și lucrează la Muzeul Astra. Trei ani „a bătut˝ Cașolțul,  cât și-a scris lucrarea de doctorat și a participat alături de colegii săi din universitate la săpăturile arheologice. Îndrăgostit de liniștea și de frumusețea locului  a căutat,  la pas prin sat, o casă.  Și a găsit… două. O singură proprietate,  cu două case săsești și o curte superbă în capătul căreia se află chiar Biserica Evanghelică. Ce-i drept, casele erau nelocuite de aproape 30 de ani…

„Aici, aproape de poartă,  m-am întâlnit cu o localnică, cea care avea grijă de  casă. M-a pus în contact cu proprietăreasa și am cumpărat-o. Era un fel de junglă, totul un dezastru : plante, bucăți de clădire căzută…De atunci suntem în construcții”- își aduce aminte Cosmin.  În același timp  a cunoscut-o, pe Facebook, pe Margot, originară din Avrig . Era la începutul pandemiei , după instaurarea restricțiilor.

„Ne făceam declarații și veneam la Cașolț, aveam chiar și semințe la mine,  pregătite pentru plantare, le puteam arăta în caz că mă oprea Poliția” – povestește Margot, parcă amuzată de aceste amintiri.

Margot și Cosmin au observat repede că, din păcate, comunitatea din satul lor adoptiv are multe lipsuri, dar nu au rămas  indiferenți. Pe lângă donații și ajutoare cu mâncarea  au început să facă pentru copiii satului gesturi care pot părea banale, dar care însemnau mult pentru cei cărora li se adresau:  Margot a dus  copii la dentist, în fiecare joi,  le-a cumpărat produse de igienă dentară atunci când a fost necesar, iar în curte a organizat seri de jocuri, film și lectură. Ba chiar au compensat  cei doi  lipsa transportului  în comun, ajutând copii să ajungă la școală.

Faptele lor aveau să facă, însă, și alte demonstrații. Triste!  Copii care împrumutau cărți se întorceau cu ele spunând că părinții și frații râd de ei pentru că citesc, iar dintre cei care au primit -spre exemplu- periuțe de dinți, un copil a povestit că tatăl lui nu-l lasă ˝să bage în gură așa ceva˝… Margot avea să constate că pe unii dintre copii lucrurile normale îi făceau să pară diferiți în  ochii unora, și îi expuneau.

…Au urmat șase luni de birocrație pur românească pentru înființarea Asociației ˝Hai din pantofi în bocanci˝. Fiindcă, apăsătoare, toate cele de mai sus nu puteau rămâne așa. Cașolțul -și-au spus Margot și Cosmin- are nevoie de o comunitate înfloritoare!

Numele asociației se explică simplu, pornind de la faptul că „de luni până vineri suntem în birou și în  weekend pe munte ˝, dar și de la realitatea că ˝suntem orășeni mutați la țară˝  și ˝încurajăm tipul acesta de tranziție˝, după cum spun ei.

Margot și Cosmin au transformat una dintre case în sediul  asociației și în loc de întâlnire cu copiii. Au decis că scopul asociației va fi promovarea educației, culturii și patrimoniului comunei Roșia, iar …startul  activităților a fost  Maratonul Sibiului de anul trecut, acolo  unde au alergat pentru proiectul „Hai Edu Hârtibaciu”.

Anul acesta, Margot și Cosmin au înscris la Maraton Proiectul „Hai respiră Hârtibaciu!” , cu șase evenimente , câte unul pentru fiecare sat din comună. Patru s-au desfășurat deja , urmează Daia și Nucet unde vor se vor organiza  activități culinare, un atelier de țesut și  unul de apicultură. Pe lângă acestea,  vor deschide și biblioteca, un loc unde ,speră ei ,copiii din Cașolț vor veni să citească.

Margot și Cosmin fac împreună toate acestea. Uneori sunt ajutați de voluntari, niciodată în număr suficient. Mereu este nevoie de o mâna în plus…

Cașolțul are, astăzi, o inima nouă, „transplantată˝ din exterior, dar care tresare la fiecare nevoie a comunității. Este o nouă șansă atât pentru sat cât și pentru cei care , deschiși la suflet, sunt dispuși să se bucure de ceea ce poate să le ofere  Cașolțul.