Așa se întâmplă întotdeauna când în România are loc o tragedie: autoritățile și societatea devin preocupate de cauze și soluții. Realitatea a demonstrat însă, din păcate, că interesul este vremelnic și că autoritățile, din motive multiple (lipsa specialiștilor, lipsa puterii politice, lipsa personalului de execuție, lipsa de voință, lipsa de pricepere), nu reușesc să îmbunătățească procedurile nici măcar plecând de la experiențe trăite, de la fapte consumate.
Cetățenii, la rândul lor, odată trecută emoția fiecărei întâmplări nefericite, revin la starea inițială, aceea a unei toleranțe excesive față de ˝micile greșeli˝, ba chiar de ˝fraternizare˝ cu făptuitorii, considerați a fi împinși spre ilegalități de greutățile vieții.
S-a comentat intens asemănarea dintre explozia de la Crevedia și incendiul de la Colectiv. În ambele cazuri existau instituții care, dacă își luau în serios rolurile, puteau împiedica evenimentele prin eliminarea cauzelor (închiderea totală a activităților, urmărirea îndeplinirii măsurilor etc). Nimic sau prea puțin au învățat, în realitate, autoritățile după Colectiv despre cum trebuie să desfășoare controalele și despre cum trebuie să înlăture pericolele.
Suntem, probabil pentru încă foarte puțină vreme, sub imperiul dramei morții celor doi tineri în localitatea 2 Mai, uciși de mașina condusă de un alt tânăr aflat sub influența drogurilor. Reprezentanții autorităților, mai mult sau mai puțin specialiști și mai mult sau mai puțin inspirați, au lansat propuneri, au trasat sarcini pe tonuri grave, au dat societății indiciile rezolvării problemelor. Iar ca urmare a tuturor acestora, alți reprezentanți, ai altor instituții, au pus pe hârtie planuri, măsuri, strategii care să sancționeze și să prevină (da, mai degrabă în această ordine!) consumul de droguri.
Ca o paranteză, una dintre marile minuni vehiculate a fost ideea de testare a copiilor în școli, o enormitate care nu are legătură serioasă cu prevenția, ci, din nou, cu efectul.
În România, instituția în sarcina căreia sunt puse acțiunile de prevenție este Agenția Națională Antidrog, o structura aflată în subordinea unui minister de forță (militarizat dacă vreți), cel de Interne. În județe, Agenția dispune de centre de prevenire și colaborează cu polițiști din compartimentele de analiză și combatere a criminalității (deci tot din structuri militarizate). Toți acești oameni, mânați de cele mai bune intenții, cei mai mulți specialiști în zonele lor de responsabilitate polițienească, fac eforturi să stăvilească un fenomen prin metode (în primul rând legale și de organizare, dar și financiare) care sunt fie depășite, fie de o eficientă discutabilă.
În ceea ce privește constatarea faptelor, a traficului și consumului, Statul are în slujbă structuri precum DIICOT (Ministerul Public) și BCCO-urile (IGPR-Ministerul de Interne). Aceste instuții, dacă nu realitatea de lângă noi, ne pot spune cât de mare e problema. Lor li se adaugă altele, cu competențe ˝derivate˝, gen Poliția Rutieră, cea de Ordine Publică, Jandarmeria etc , practic toate care pot depista cetățeni sub influența drogurilor.
CREȘTERE FULMINANTĂ A FENOMENULUI ÎN JUDEȚUL SIBIU
La Sibiu, cel mai puternic semnal public că există o problema majoră a fost dat acum câteva luni de șeful Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate, comisarul șef Ion Mihai, în cadrul unui eveniment intitulat ˝Da vieții, fără droguri!˝. Cuprinzând intervenții care, luate câte una, aveau o deosebită valoare, evenimentul a avut o durată de peste trei ore, mult peste normalul unor întâlniri, ceea ce a forțat peste măsură posibilitățile reale de diseminare. Cu toate acestea, mesajul comisarului a fost clar: CREȘTERE FULMINANTĂ A FENOMENULUI ÎN JUDEȚUL SIBIU ! Dosarele de trafic și consum de droguri ale SCCO Sibiu ocupă -spunea comisarul- 65-70% din cazuistica totală de criminalitate organizată.
Pentru polițiștii și procurorii sibieni e destul de limpede că aproape în toate cluburile din Sibiu se consumă droguri.
În 2022, SCCO a capturat la Sibiu (județul Sibiu!) peste 37 de kilograme de droguri !
Tot în 2022, apropo de șoferi și de droguri, polițiștii rutieri sibieni au constatat 41 de infracțiuni de conducere sub influența substanțelor psihoactive. Nu au informații în legătură cu accidente provocate de șoferi drogați anul trecut, dar în 2023 sunt trei accidente ușoare (soldate cu rănirea ușoară a trei persoane ) având drept cauză secundară conducerea sub influența substanțelor. În plus, până acum, în cele opt luni din 2023, IPJ Sibiu comunică un total de 33 de infracțiuni de conducere sub influența substanțelor.
Nu există dubii, deci, că există o problemă. Par să existe, însă, dubii în legătură cu modul de prevenire a extinderii consumului de droguri.
Lăsând deoparte vocile care susțin că structurile de forță nu ar trebui să coordoneze prevenția, ci să participe la ea, merită, din nou, apreciate eforturile celor care fac parte din aceste structuri și încearcă, fără a putea determina schimbări de abordare, să facă ceva ( de cele mai multe ori un ˝ceva˝ peste afișe și pliante, dovedite inutile).
SPECIALISTUL
Psihologul sibian Mihai Copăceanu, doctor în medicină, autor și specialist în adicții, a vorbit deseori pe larg despre consumul de droguri și despre dependențe. A făcut-o și într-un dialog cu reporterul sibienii.com, iar concluzia, deloc de neprevăzut, reliefează complexitatea măsurilor necesare pentru scăderea consumului. Pentru a se ajunge la două rezultate importante evocate de Mihai Copăceanu sunt cel mai probabil necesare strategii concrete însoțite de modificări legislative. Toate, împreună, ar putea duce la reducerea disponibilității drogurilor – pe de o parte- și la reducerea cauzelor consumului.
Aceasta din urmă reprezintă un domeniu de acțiune în sine. Specialistul sibian l-a analizat în detaliu, iar cantitatea de informații este uluitoare (desigur, Statul ar putea să obțină altele și mai amănunțite!).
Mihai Copăceanu trage o linie evidentă între tineri și foarte tineri și restul consumatorilor. Psihologul explică de ce Statele Unite au făcut din vârsta de 21 de ani prag pentru accesul la alcool- fiindcă până la acea vârstă creierul încă se dezvoltă. În plus și, cumva, în legătură cu asta, de ce consumul de droguri foarte devreme (14 ani) are șanse să conducă mai târziu la dependențe – fiindcă până la acea vârstă creierul este mult mai receptiv la efectele plăcute ale acțiunilor. Altfel spus, dacă experiența unui consum a fost plăcută, tentația de a o repeta este mai mare.
Motivele pentru care tinerii ajung să consume sunt diverse – spune Mihai Copăceanu enumerând influența anturajului și cauzele emoționale . Fiecare dintre acestea necesită acțiuni diferite, la rândul lor complexe, gândite de specialiști și nu de politicieni, de polițiști sau procurori – cu tot respectul pentru ultimele două categorii.
În tot acest context, atât de larg, par stranii chiar și pentru necunoscători pachetele de măsuri apărute peste noapte, izvorâte din capetele cine știe cui și ale căror rezultate nu vor conta.
UN NOU PLAN NAȚIONAL. COPĂCEANU: ˝NU CRED CĂ REDUCE SEMNIFICATIV CONSUMUL˝
Un exemplu, fără a putea spune că e singurul, este recentul ˝Plan naţional privind siguranţa şcolară, combaterea traficului şi consumului de droguri și prevenirea cazurilor de bullying˝. A devenit public luna aceasta și este, deja, criticat de specialiști (exemple aici).
Firește, este interesant de știut dacă specialiștii, cei citați de presă sau alții, au fost consultați de inițiatorii Planului.
Sibienii.com a cerut, din nou, psihologului Mihai Copăceanu un punct de vedere.
˝Partea bună este că vorbim de un plan asumat de opt ministere, ceea ce acordă importanță Planului și fenomenelor care se întâmplă în școală și ne indică faptul că la nivel înalt liderii ministerelor au luat în serios traficul de droguri, violența, cu alte cuvinte siguranța în școală¨- spune specialistul. Dar analiza sa este mai atentă. Mihai Copăceanu constată că în document bullyingul apare de două ori, doar de două ori cuvintele consiliere și terapie psihologică (prima dată la victimele violenței și a doua oară în cazul copiilor cu părinții plecați în străinătate).
În plus, Planul păstrează ideea testării antidrog în școli, o măsură lipsită de eficiență și foarte greu de realizat (legal și tehnic).
˝Lipsește abordarea traficului de droguri printre elevi. Nu consumatorii reprezintă cauza problemei drogurilor în școli, consumatorii sunt victime. Sunt repetate abordările de tipul ”campanii de prevenire”, or tot științific vorbind, campaniile în forma actuală, ca niște simple prezentări sau prelegeri, nu sunt deloc eficiente.
Nu cred că actualele măsuri prevăzute în plan vor reduce semnificativ consumul de droguri.
Avem nevoie de programe structurate și de intervenții psihologice în școală care să abordeze cauzele psihologice ale consumului de substanțe, avem nevoie de intervenții psihologice care să se adreseze timpuriu elevilor la risc de a consuma droguri¨- explică Mihai Copăceanu.
Există țări care, confruntându-se cu problema drogurilor mult mai devreme decât România, și-au creat mecanisme legale și tehnice. Ideea că țară noastră ar trebui să reinventeze roata în condițiile în care rareori (exemplul Colectiv este elocvent) a reușit asta, pare din ce în ce mai clar greșită.
Psihologul Mihai Copacean ne spune ce se întâmplă în Marea Britanie: ˝Evaluează personalitatea copiilor din clasa a VI-a, identifică pe cei care au trăsături de personalitate care reprezintă un factor de risc pentru consumul de droguri și implementează intervenții psihologice timp de câteva luni astfel încât atunci când elevul ajunge la clasa a VII-a sau a VIII-a să fie reduse semnificativ riscurile de a consuma droguri˝.
Ne întoarcem, deci, la o reorganizare amplă care să includă abordări noi. Acestea ar trebui să vizeze inclusiv profesorii, nepregătiți astăzi să gestioneze astfel de situații.
Desigur, în tot acest peisaj nu trebuie uitați părinții, de foarte multe ori ultimii care află de problemele copiilor. Psihologul Mihai Copăceanu atrage atenția asupra semnelor consumului, vizibile dacă parintele este cu adevărat preocupat. În plus, specialistul vorbește despre modelul părintesc, esențial în prevenirea oricăror adicții.
Statul Român este nevoit să lupte cu creșterea consumului de droguri pentru a-și apăra cetățenii. Este esențial să facă asta asumându-și strategii curajoase și mai puțin exprimând, prin reprezentanți politici de moment, mesaje diverse.
Tinerii sunt astăzi pe Tik Tok și Instagram, acolo unde influenceri cu milioane de fani și de euro transmit mesaje care ajung la generația de după Z. Statul nu este acolo decât prin politicienii care au un interes electoral. Nici părinții nu sunt acolo (au rămas pe facebook) !
Astfel, fără strategie, fără mesaj impactant, doar cu sancțiuni (sancțiunea nu este prevenție!), întâlnirea românilor cu dramele nu se va opri, ci va deveni periodică.