…Burdușită cu halatul și cu tenișii pe care-i poartă la serviciu, poșeta pe care o duce pe umăr nu mai are nimic din liniile pe care designer-ul de fake-uri le-a imaginat acum vreo cinci ani. Nu că ar mai conta pentru ea.
Nu își mai aduce aminte dacă întâi nu i-a mai păsat și după aia nu a mai avut bani de brand-uri sau dacă întâi nu a mai avut bani și după aia nu i-a mai păsat. Era o vreme când își lua de la Zara și râvnea la mai mult. Acum își ia dintr-un portbagaj de Golf V de lângă Hornbach și nu-i mai pasă.
Poșeta își face treaba la schimb cu alta pe maro închis. În ambele poate băga halatul și tenișii , iar într-una dintre ele încape și o franzelă mică de Trans Agape.
Își face loc printre mașinile de pe trotuarul din față magazinului. Terezianul are în zona aia cele mai largi trotuare din Sibiu și cineva s-a gândit să le împartă nu cu biciclete sau cu trotinete, ci cu mașini. Care pe care,deci, ca pe aleea/pistă din Sub Arini.
În magazin o izbește iar: câteva pateuri și o punguță de foi lica (din alea cu cremă) – 20 de lei! 20 de lei!
Se grăbește la autobuz. În stația din față de la Bellissima (unde, până să se facă magazin cu de toate, fusese cândva o discoteca în care să mândrea că a intrat) dă peste încă două colege. Aceleași probleme în discuție: școala copilului, bolile părinților, oboseala lor. Și, mai nou, emoția că nu prind Transmixtul și că trebuie să stea încă o ora, aiurea, în Sibiu.
Coada de mașini de pe Teclu se întinde dincolo de pod, pe Rusciorului, până la interescția cu Lungă. Autobuzul se miscă greu.
În spatele ei, discuția e despre ˝Independența˝ și despre ce a mai rămas din ea. Apoi, direct, despre politică. Și guvern. Se aude un ˝paștele mamii lor!˝ spus cu pasiune. Nu întreabă nimeni dacă zicerea pascală se referă la vechiul sau la noul guvern. Probabil e pentru ambele.
Face eforturi să-și aducă aminte când a fost la vot ultima oară.
Da! Era în 2020. Murmură și ea un ˝paștele mamii lor˝.
Rememorează cum purtătorii ăștia de cuvinte faine umplu străzile din sat o dată la patru ani. Neadecvati pe uliță, cu rânjete de jur împrejurul capetelor, întreabă nimic și răspund nimic. Reproduc, însă, la fiecare poartă ca pentru Chicoș Rostogan, indiferent că tu-i întrebi de alocații, de naveta sau de subvenția pentru animale: ˝Castravetele este un fruct dicotiledonat de culoarea galben-verzuie , face parte din familia curcubitaceelor , are tulpină în formă de vrej , se înmulțește prin semințe și are peste 98% apă…˝ Aceleași lozinci la fiecare prost care-i ascultă.
Aseară, la tv, noul guvern era așa o mare realizare că puteai să mergi cu ea la magazin să iei blugi la ăla mic. Toată lumea (lor) fericită!
Ca și atunci, pe ulițe, în 2020, aseară indivizi care nu au dat în viața lor copiilor mai mici papucii rămăși de la cei mai mari, explicau că știu cât e de greu. Oameni pentru care opțiunile de călătorie nu sunt între Transmixt și ˝ia-ma nene˝ și nici între un tren încins sau înghețat și duba cu care face vecinu` ciubucuri, ci între business class și avion privat explicau că și-au luat de la gură pentru popor făcând mai puține ministere.
O apă și-un pământ, toți ăștia ne-au dat nu respect, nu străzi , spitale și școli! Tocmai ne-au dat stabilitate!!! Iar noi, proști, atenți să avem bani de pâine, nu vedem și nu apreciem.
Autobuzul ajunge la autogară. Transmixt-ul plecase. Bagă cinci lei în automat și-și ia un suc , că tot nu are încă cinșpe` că să-și ia mâine pateuri și foi lica.
Mai murmură un morții măsii și-l sună pe băiat să pună el niște cartofi la fiert.