La cei 53 de ani ai săi, Ioan Florin Hanț a văzut multe. Paradoxal, pe cele mai multe, bune sau rele, le-a „văzut” de când și-a pierdut vederea la ambii ochi – așa începe povestea emoționantă postată astăzi de Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.
Numele Hanț a ajuns pe buzele a milioane de români după ce, cu puține zile în urmă, Sara Hanț a primit „golden buzz” la „Românii au talent”, ca răsplată pentru felul în care a cântat și mișcat sufletele juraților și a milioane de români.
Povestea Sarei, născută prematur, cu o paralizie la mâna stângă și 36 de intervenții chirurgicale pe trupul firav, este concurată de însăși povestea tatălui său, Ioan Florin Hanț, de parcă soarta amândurora le-ar fi fost scrisă de un scenarist de la Hollywood.
De altfel, fiecare membru al familiei formată din cei doi părinți și șase copii, are o poveste aparte, iar capul acesteia, „Hanți” pentru prieteni, nu face excepție. „Sunt născut în Rășinari, însă am crescut la casa de copii. Întâi, la centrul de pe strada Hegel, în Sibiu, apoi la Boița”, spune bărbatul care, la doar 19 ani, a plecat să lucreze pe șantiere.
S-a căsătorit cu Margareta, cea care avea să-i dăruiască patru fete și doi băieți. „Când s-a născut al doilea copil, Samuel, mi-am pierdut din puterea ochilor. Acum văd doar lumini și umbre. Paradoxal, câteodată, pentru câteva clipe, văd mai bine, apoi revin la pete de umbre și lumini”.
Viața pe șantier a luat sfârșit brusc în momentul în care a fost la un pas de moarte: „Lucram la un bloc pe strada Lungă. Balcoanele nu aveau montate încă balustrade și, cum vedeam foarte rău, a fost cât pe aici să cad de la înălțime”.
„Retinopatie pigmentară” a fost diagnosticul necruțător pus de medici, care i-au spus că treptat își va pierde vederea.
Iar ceea ce părea a fi un capăt de drum s-a transformat într-un nou început: „M-am înscris la o școală biblică de lângă Brașov, unde am studiat teologia neo-protestantă. Timp de patru ani am făcut naveta cu trenul. Soția mă conducea la gară și apoi mergeam singur cu trenul până în Brașov. De aici, mă prelua un coleg cu mașina.”
Aproape nevăzător, tatăl celor șase copii a devenit student navetist, frigul fiind primul lucru care îi vine în minte atunci când este întrebat despre școala biblică. „Plecam la patru dimineața, pe frig. În tren era frig, în mașina colegului frig, în bănci ajungeam aproape înghețat.”
În timpul studiilor, Ioan Florin Hanț a simțit că trebuie să învețe mai mult: „M-am înscris la o nouă specializare, de consiliere psihologică. Așa că am continuat să fac naveta alți trei ani, tot lângă Brașov. Astfel, aproape orb, am făcut naveta timp de șapte ani ca să învăț și să pot să-mi întrețin familia.”
Sibianul a absolvit două specializări care-i aduc liniște în suflet și îi ușurează dialogul cu cei din jur: „Merg la biserica penticostalilor, adventiștilor sau a oricăror neoprotestanți, unde le vorbesc oamenilor despre Dumnezeu. Mai ajung și în casele lor, atunci când vor să-și ușureze din poveri. Viața poate fi grea, dar atunci când îți deschizi sufletul ai o șansă să-ți menții familia unită”.
Ca să-și poată întreține numeroasa familie, Ioan Florin Hanț a făcut un curs de masaj. „Din 2006 fac masaj oamenilor cu diferite probleme. Nu trebuie să-ți folosești ochii ca să vezi cât de bolnavi am ajuns. Sedentarismul este principalul vinovat atunci când vorbim despre diabet, hipertensiune, afecțiuni ale ligamentelor, colanei cervicale sau articulațiilor.”
Aducerile-aminte îi stârnesc un val de emoție. Face pauze dese, iar Margareta, cea care de peste trei decenii îi stă alături, îl încurajează. „Hanți, dragule, sunt aici!”
Îl ține de mână și, împreună, fac o socoteală pe cât de simplă, pe atât de mișcătoare: „Estera este prima noastră fiică. Are 30 de ani, doi copii, locuiește în județul Alba. A terminat Facultatea de Teatru și cântă foarte bine la vioară. Samuel, cel de-al doilea copil, are 28 de ani, 2 copii, lucrează ca taximetrist în Anglia. Cântă la orgă și chitară și, chiar dacă este departe, îl simțim lângă inimile noastre. Apoi, Naomi, care are un băiat și a absolvit design vestimentar, are 26 de ani, iubește chitara și locuiește în Mureș. Urmează Devora, 25 de ani, absolventă de Medicină, specializarea Chirurgie, stabilită în Germania. Ruben are 19 ani și a fost primul nostru copil care a ajuns la „Românii au talent”. A terminat Colegiul „Octavian Goga” din Sibiu, cântă la orgă și chitară, iar acum se decide ce cale să urmeze. Cochetează cu Dreptul. Așa, ajungem la Sara, cea mai mică, elevă la Școala 10 din Turnișor. O copilă născută prematur, care a trecut prin multe operații la mâna stângă, coloană și picioare. Acum, a bucurat o țară întreagă la „Românii au talent” și chiar dacă nu va ajunge să câștige marele premiu o să îi spunem să continue să aibă încredere în ea. Copiii sunt comorile noastre, ne rugăm Domnului să le îngăduie ani mulți.”
Soții Hanț se descriu ca fiind oameni simpli. Nu vor nimic, de la nimeni. Doar să fie tratați egal și cu respect. „Am fost la notar pentru a semna niște documente, iar acolo mi s-a spus să aduc un martor. Adică, la Poliție, la bancă sau la spital, pot semna singur, ca un om normal, iar la notar nu? Ce legi sunt astea?”, spune cu năduf bărbatul căruia soarta i-a rezervat și alte greutăți: un infarct de cord, urmat de trei stenturi pe inimă. Apoi luni lungi de dializă care încă nu s-au încheiat.
Pe cei doi soți i-am întâlnit într-o cafenea, căminul fiind locul în care preferă să nu calce decât membrii familiei. O casă doar al lor, în care este permanent lumină, iar „Hanți” o poate regăsi în fiecare cuvânt sau gest al celor de lângă el.
Prin vitrina localului, soarele pătrunde și luminează jumătate din chipul bărbatului despre a cărui viață suntem tentați să credem că este scufundată în întuneric. Însă, chiar și cealaltă parte a chipului său, unde soarele de primăvară nu poate ajunge, luminează.
Copiii i-a adus atât de multă bucurie și lumină în suflet încât, involuntar, o revarsă și asupra celor pe care-i întâlnește.
Margareta și Ioan Florin Hanț s-au luat de mână și, încetișor, au plecat să-și aștepte mezina în fața școlii. Se sună de ieșire, iar printre zecile de copii gălăgioși și neastâmpărați, ale căror glasuri umplu strada, vine Sara.
˝ Pentru bărbatul nevăzător, soarele tocmai a răsărit în fața unei școli din Turnișor, cartier de la marginea celui mai mare oraș din județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste! ˝ – scrie Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, în încheierea postării sale.