Transformarea de-a lungul timpului a Pieței Mari a Sibiului este și astăzi subiect de discuții aprinse între cei care apreciau aspectul său de parc, din perioada 1949-1986 și cei care preferă felul în care arată astăzi. În definitiv, pentru nespecialiști, este o chestiune de gust. Pentru ceilalți, însă, parcul nu avea nicio legătură cu trecutul sau cu ideea de piață medievală.
Firește, nici transformarea dinainte de anii ´50 și nici cea din 1986 nu erau fundamentate pe vreun interes public dovedit, nu s-au decis ca urmare a consultării cetățenilor și nici nu urmăreau, neapărat, binele acestora.
Prima schimbare postbelică viza cel mai probabil îndepărtarea tuturor urmelor trecutului.
La rândul lor, modificările din 1986 urmăreau în primul rând obținerea unui spațiu pentru evenimente cu largă participare având în vedere că -spre exemplu- vizitele tovarășilor nu aveau un loc corespunzător de desfășurare. Piața Unirii, cea care a găzduit marile adunări (precum cea prilejuită de vizita lui Nicolae Ceaușescu din 1984), nu era cea mai potrivită, din motive evidente.
Piața Mare devine, deci, după război, Piața Republicii. Acolo se aflau încă fântâna, dar și statuia Sfântului Nepomuk.
În ziarul ˝România viitoare˝ din ziua de 24 ianuarie 1948 este relatată pe larg ședința Comisiei Interimare a Muncipiului Sibiu și sunt prezentate deciziile acesteia, luate în prezența primarului Vasile Hada și a unei asistențe cu mari responsabilități.
˝În planul de sistematizare și înfrumusețare a orașului este prevăzută și mutarea statuii ˝Nepomuk˝ și a fântânii din Piața Republicii. Luându-se în dezbatere această problemă s-a hotărât mutarea acestei statui la biserica Fraciscană sau Ursuline…˝- scria în gazeta care reușea să camufleze foarte bine disprețul și indiferența dovedite ulterior de comuniști față de tot ceea ce avea legătură cu bisericile, cu minoritățile etnice sau cu monumentele. În încheierea articolului se spune că mutarea are în vedere ˝prețuirea cuvenită în rândul sfinților˝.
Și totuși, deciziile comuniste nu erau , ÎNCĂ, de necomentat. O lună mai târziu, același ziar anunță o nouă ședință a Comisiei Interimare, prezidată de același primar Vasile Hada. Aflăm, astfel, că mutarea începuse fără aviz și că a fost întreruptă.
˝Lucrările de demolare a statuii lui Nepomuk, întrerupte recent pentru solicitarea avizului Comisiei Monumentelor Istorice asupra locului unde urmează a fi așezată, vor reîncepe în curând˝- scrie ˝România viitoare˝ pe 12 februarie 1948.
Acesta este momentul în care aflăm și ce se va întâmpla: ˝ După mutarea acestei statui și desființarea fântânii, Piața Republicii va fi transformată în parc de recreație, cu alei și rondouri de flori care va constitui o mândrie a Sibiului˝ (˝România viitoare˝ , 12 februarie 1948).
Întâlnim, ani mai târziu, Piața Mare în imagini cu verdeață și flori multicolore. În mijloc era amenajat un parc cu alei și bănci, iar de jur-împrejur, așa cum a rămas până imediat după Revoluția din 1989, artere de circulație pentru mașini.
Decizia readucerii pieței la nivelul de piață medievală, evident fără funcțiunile inițiale ale vremurilor de demult (adică târg), este explicată în aprilie 1986 în organul de presă al Comitetului Județean de Partid Sibiu sub titlul ˝Haine noi pentru o piață veche˝ de șeful de proiect, arh. Ioan Ene, de la Centrul de proiectare județean. Deducem că, în dulcele stil, nu s-a făcut o nicio consultare publică și nici vreo comunicare oficială în legătură cu modificarea, motiv pentru care ziariștii au cerut lămuriri.
˝Din inițiativa consiliilor populare județean și municipal s-a hotărât reamenajarea acestei piețe astfel încât să se creeze, între altele, un spațiu în care să poată avea loc diverse manifestări cu caracter social-cultural, adunări , mitinguri , spectacole în aer liber, parade etc, spațiu de care Sibiul duce într-adevăr lipsa˝- ˝Tribuna Sibiului˝ – 18 aprilie 1986.
Arhitectul Ene explică și că piața va fi dominată de două obiective majore: statuia lui Gheorghe Lazăr și o fântână arteziană decorativă. În plus, șeful de proiect vorbește despre eliminarea traficului rutier, dispariția trotuarelor, despre mobilier urban de inspirație istorică, practic vorbește despre toate acele elemente care au apărut în Piața Mare odată cu reamenajarea din anul 2005, dar care, în anii ´80 nu s-au mai făcut.
Acest articol este și cea mai bună ocazie pentru completarea unui adevăr, cel al instalării statuii inițiale a lui Gheorghe Lazăr, opera sculptorului Radu Aftenie, în centrul Sibiului, înainte de Revoluție.
Având în vedere că parcul din Piața Republicii a dispărut complet în anul 1986 s-a indus ideea că statuia lui Gheorghe Lazăr a a fost instalată acolo tot atunci. Realitatea este , însă alta.
Ajuns astăzi la venerabila vârstă de 88 de ani, maestrul Radu Aftenie, potrivit propriilor afirmații, nu gândise statuia pentru Piața Republicii, ci pentru Avrig, adică pentru locul unde se află astăzi grație susținerii Primăriei orașului de pe Olt și a distinsei profesoare Anca Sîrghie. Comuniștii au decis ca Gheorghe Lazăr să fie instalat în centrul Sibiului și i-au făcut loc acolo (ATENȚIE!!) în anul 1984.
De altfel, o notă dintr-un articol din septembrie 1984, din Tribuna Sibiului, confirmă că statuia era deja acolo:
˝Tot sâmbătă , în Piața Republicii, a fost vizionată statuia marelui înaintaș al culturii sibiene, întemeietorul învățământului superior în limba română, Gheorghe Lazăr, în prezența autorului lucrării, sculptorul Radu Aftenie și a reprezentanților organelor locale˝- Tribuna Sibiului, 16 septembrie 1984.
Inginerul Sorin Șerbu, de la fostul Institut de Proiectări Județean si fost primar al Sibiului între anii 1992 și 1995, își amintește la rându-i, la solicitarea sibienii.com, de Piața Republicii, de aspectul său de parc și de aleile care făceau legătura între rondoul central și întrările dinspre Turnul Sfatului, Liceul Gheorghe Lazăr, str.N.Bălcescu și dinspre Muzeul de Istorie (plus încă două alei perpendiculare pe latura cu Biserica romano-catolica și pe cea opusă). Pentru amplasarea statuii realizată de maestrul Radu Aftenie, s-a renunțat la amenajarea cu flori de pe latura cu Biserica româno-catolică.
Așa se face că, în 1986, atunci când dispar complet amenajările de tip parc, nu se spune nimic despre amplasarea statuii, această aflându-se deja acolo.
Momentul instalării statuii, în 1984, este surprins și în documente ale Securității, mai exact într-o notă deținută de CNSAS. Evenimentul a fost atent monitorizat de cadre care au ciulit urechile inclusiv la discuțiile dintre cei prezenți:
˝(…) Inaugurare:
-s-a comenatat faptul că inaugurarea nu s-a realizat conform tradiției, cu pamblică (sic-n.n.) și prin dezvelirea statuii;
-se putea amâna această inaugurare pentru a nu coincide cu mitingul de la Timișoara, în acest caz putându-se realiza o manifestație mai amplă; (…)
Comentarii tendentionase:
-a fost nevoie de 1700 de ani pentru implantarea unui român în Piața Republicii. Singura statuie existentă până acum câțiva ani în această piață fiind a lui Nepomuc (sic-n.n.), statuie ce nu reprezenta nimic pentru Sibiu ; (dir. bibliotecii ˝Astra˝);
-opoziție din partea unor vârfuri ale intelectualității germane privind realizarea acestei statui și așezarea ei în Piața Republicii (Lungu Cornel , muzeograf);
-comparații cu stratuia lui Teutsch privind construcția acesteia, materialul din care sunt executate cele două statui;
-trebuie introdus în conștiința sibienilor că statuia lui Gheorghe Lazăr este o realitate, mergându-se până la organizarea festivităților pionierești în perimetrul statuii (Dolțu Marcel);
-se comentează faptul că statuia a fost implantată intenționat-ostentativ cu spatele la biserica catolică;
-Sibiul merita mai mult, această statuie a apărut târziu˝- acestea sunt o parte dintre scrierile din Nota Securității Sibiu.
Piața Republicii încearcă,deci, în 1986, o întoarcere la statutul de piață medievală. Se anunță, așa după cum s-a văzut, eliminarea traficului rutier și transformarea în zonă pietonală. Acest lucru nu s-a întâmplat, însă, atunci, ci ani mai târziu, după Revoluția din 1989.
Un fapt mai puțin cunoscut, dar interesant, este că autoritățile comuniste au luat în calcul realizarea unei parcări subterane sub Piața Mare a Sibiului, fapt confirmat și de ing.Sorin Șerbu. Discuțiile de atunci dintre specialiști (purtate, foarte posibil, odata cu cele referitoare la renunțarea la parc) prevedeau un astfel de obiectiv, cu acces din zona strada Gh.Lazăr și ieșire spre Muzeul de Istorie.
Aspectul de astăzi al Pieței Mari se datorează intervențiilor din anul 2005 (actuala statuie a lui Gheorghe Lazăr se instalează în 2006, iar statuia lui Brukenthal, în anul 2021). În 2005 au fost finalizate majoritatea lucrărilor (nu chiar toate!), dar și majoritatea celor de la noul – pe atunci- sediu al Primăriei (clădire inaugurată mai apoi, în august 2006).