<Aparent, între barajul de la Gura Râului și sala de sport din localitate nu este nici o legătură, însă destui sunt localnicii care știu că ambele construcții s-au „născut” în același timp. În plus, sunt plămădite din același „aluat”> – scrie astăzi, pe pagina sa de facebook, Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, într-o nouă poveste despre oameni și locuri.
În anii ‘70, peste 500 de copii învățau la școala din Gura Râului, iar orele de educație fizică se țineau sub cerul liber sau, când ploua, într-o sală de clasă.
Ioan Mateș, cel care era director al școlii la acea vreme, a propus profesorilor și membrilor comitetului de părinți un plan îndrăzneț: construirea, prin forțe proprii, a unei săli de sport pentru elevi.
Banii urmau să fie strânși din vânzarea de măceșe, păducel, porumbele, sticle și borcane goale către unitățile de cooperație, în cadrul săptămânilor de practică obligatorie ale detașamentelor de pionieri din școală. În plus, fiecare familie cu copii la școala din sat, trebuia să contribuie cu câte 80 lei.
Casierul școlii a fost profesorul de matematică Petru Jurca, în prezent pensionar: „S-au strâns peste 25 mii lei din banii pionierilor și din cotizațiile părinților. S-a apelat și la Primărie, care nu prea avea fonduri întrucât pe atunci se introducea în sat rețeaua de apă potabilă.”
Munca fizică a fost făcută de elevii din clasele a 7-a și a 8-a, de profesorii lor, dar și de părinți: „La orele de educație fizică elevii au săpat la fundație, alături de dascăli. În atelierul școlii am legat fierul beton pentru stâlpi și grinzi. Tata a fost fierar și nu mă temeam de munca grea. De zidărie s-a ocupat o echipă de sași din Cristian, care a fost plătită cu banii de la pionieri”.
Un ajutor nesperat a sosit din partea constructorilor barajului: „Am avut noroc, întrucât s-au oferit să ne ajute cu camioane pentru transportul nisipului și ne-au dat tot cimentul necesar fundației, centurii și grinzilor. Au fost oameni cu suflet bun, iar sătenii opreau camioanele și le mai dădeau șoferilor câte o sticlă de rachiu”.
Sala de sport a gurănilor are ceva ce alte clădiri nu au: primele rânduri din zid sunt confecționate din bolțari speciali: „Cei de la baraj ne-au întrebat dacă vrem niște bolțari din beton, că au câteva sute. În fapt, erau niște mostre din betonul pe care-l turnau la coronament, care aveau forma unor cuburi cu latura de 25 de centimetri. Așadar, este exact același beton care a fost folosit la construirea barajului”.
În doar un an de zile, sala de sport a fost ridicată. Cărămida, țiglele și lemnul de acoperiș au fost plătite de primărie, iar munca făcută de elevi, profesori și părinți. „Când am tras linie, am văzut că au mai rămas 10 mii de lei. Toți au intrat în fondul școlii”, mai spune profesorul de matematică, cel care avea să devină pentru mulți ani director al școlii.
În 2013 s-a pensionat și, în prezent, la cârma școlii se află fiica sa, Anca. Elevii din comună învață în două clădiri, una aflându-se în reabilitare, cealaltă fiind deja modernizată din fondurile alocate de Primăria Gura Râului.
Este o școală smart, cu săli de clase luminoase, în care elevii au renunțat la caiete în favoarea laptopurilor, iar creta a dispărut deoarece nu este utilă pe tablele interactive instalate în fiecare sală de clasă.
În sala de sport, copiii joacă fotbal, baschet și volei, sau fac exerciții la cele nouă spaliere aliniate pe unul dintre pereți. Podeaua este nouă, la fel și sistemul de iluminat, de lucrări ocupându-se Anca Botoroagă, fiica lui celui care a gestionat banii destinați construcției.
De la darea în folosință, în 1978, peste 4.000 de copii au făcut sport în această sală care are dimensiunile unui teren de volei și care este o dovadă a solidarității unei comunități bine închegate.
Acumularea de la Gura Râului a fost pusă în funcțiune în 1979, înmagazinează 15,5 milioane de metri cubi de apă și asigură alimentarea municipiului Sibiu, orașului Ocna Sibiului și a numeroase localități din vecinătatea acestora.
˝Vrednicia copiilor și a părinților din Gura Râului, cuprinsă într-o istorioară știută de cei din mândra comună de sub munte, ne dovedește încă o dată că județul Sibiu a avut și are oameni și locuri de poveste!˝- scrie Daniela Cîmpean în încheierea postării sale.
