În memoria sibienilor trecuți bine de 45 de ani au rămas -fără îndoială- și câteva dintre locurile și localurile evadărilor de la sfârșit de săptămână, dinainte de 1989. Și fiindcă week-end-ul însemna pe atunci doar duminica și o parte din ziua de sâmbătă, cum circulația autoturismelor depindea de numărul de înmatriculare și cum pentru carburant existau cote, cele mai la îndemână ieșiri erau cele aproape de casă.
Cabana Valea Oltului și Hanul Săliște sunt două dintre marile dispariții, însă lista localurilor populare cuprindea și spații metamorfozate astăzi în unități moderne precum Fântânița Haiducului, Curmătura, Cabana Valea Aurie sau Han Dumbravă (fără a include aici și băile de diferite feluri- gen Ocna Sibiului, Miercurea, Bazna sau Sărăturile de la Agnita).
O mândrie a Sibiului, deși , evident, nu o frecventau localnicii, era Camping Dumbravă, o unitate care făcea deliciul străinilor veniți cu cortul.
CABANA VALEA OLTULUI
˝Situată la numai 29 km de Sibiu, acest loc oferă nu doar un cadru natural agreabil, ci şi o ambianţă de destindere. Celor hotărîţi a rămîne chiar mai mult timp, le stă la dispoziţie un hotel cu 40 de locuri căruia i se adaugă încă 40 de locuri în căsuţe . Capacitatea de servire a cabanei este de 230 de locuri în interior şi 60 de locuri pe terasă˝- așa descria Tribuna Sibiului, în anul 1986, Cabana Valea Oltului.
Așadar, o unitate mare, cu trei bucătărese și șapte ospătari, cu toții harnici câtă vreme obținuseră pentru unitatea lor titlul de fruntașă în întrecerea socialistă.
În afara ideii de ieșire în sine, mulți sibieni aveau motive suplimentare să aleagă o destinație anume dintre cele apropiate de casă.
La Fântânița Haidcului, spre exemplu, funcționa un ˝shop˝, un magazin ˝Comturist˝ așa cum se numeau pe atunci, din care se putea cumpăra cu valută și care, fiind destinat străinilor, avea alt tip de marfă. Deținerea de valută era interzisă pentru români, așa că cei care, totuși, cumva, mai aveau mărci germane sau dolari preferau să nu se expună cumpărând din shop-ul de la Împăratul Romanilor…
În alte locuri sibienii mergeau fiindcă știau că se fac mici buni, că se găsește Pepsi, că pot ˝prinde˝ țigări BT sau altele asemenea.
Cabana Valea Oltului a fost construită în anul 1963, într-un timp record. Ziarul ˝Drum Nou˝, organul de presă al Comitetului Regional Brașov al Partidului Muncitoresc Român (nume sub care a funcționat Partidul Comunist Român până în 1965), elogia în septembrie 1963 realizarea:
˝Cabana Valea Oltului a răsărit ca din pămînt, cum se spune, în nu mai mult de trei luni, fapt care a bucurat nespus pe acei turişti care, parcurgînd crestele crenelate ale munţilor Piatra Craiului şi Făgăraş, vor să-şi continue itinerariul trecînd peste Olt în munţii Cibinului, Lotrului şi Parîngului˝.
După Revoluția din 1989 Cabana Valea Oltului a avut, ca multe alte asemenea obiective, un destin agitat, presărat cu scandaluri publice dintre cele mai șocante. Finalmente, a dispărut cu totul, puțini fiind aceia care pot recunoaște astăzi exact locul unde a funcționat, pe Valea Oltului.
HANUL SĂLIȘTE – la Făgădău, la Luca-n deal…
Suprinzător, existența Hanului de la Săliște (din zona drumului spre Aciliu), este legată de Cabana Valea Oltului. Publicația ˝România Pitorească˝ din luna septembrie a anului 1976 dezvăluie că Avram Luca, șeful unității, a fost înainte șef pe Valea Oltului. Se spune că Avram Luca oprea mașinile și-i îndemna pe șoferi să între și să mănânce, iar dacă nu le va plăcea, să nu plătească. Așa (scrie România Pitorească) a devenit Valea Oltului o cabană vestită: prin calitatea mâncării.
Ei bine, deși șef pe Valea Oltului, eroul acestor fapte era cu gândul la hanul pe care tatăl său , de loc din Aciliu, îl avusese la marginea drumului, în Mărginime.
˝Avram Luca ţinea minte că, prin 1910, dincolo de Sibiu, nu departe de comuna Sălişte, nici de satul părintelui său — Aciliu, pe dealul Galeşul, era un han: «La Făgădău, la Luca-n deal…» ˝scrie România Pitorească. Ei bine, acel Luca era tatăl lui Avram Luca.
˝Am ochit locu’, acelaşi, la drumul naţional E-15, drum umblat. Şi cînd l-am chemat pe tovarăşu’ director Mărgineanu să vădă, dusesem de-acu’ primele două camioane cu piatră. În doi ani de zile, cabană pe care-o vedeţi se amortizase. Acum scoatem aici cinci-şase milioane pe an….˝- spunea Avram Luca despre Hanul Săliște în publicația România Pitorească.
Hanul de la Săliște a început timid, dar a ajuns să dispună nu doar de spații pentru servirea mesei, ci și de locuri de cazare, de o parcare generoasă si de un renume extraordinar.
Din păcate, după Revoluție, scandalurile legate de administrare s-au ținut lanț, iar unitatea s-a închis. Astăzi există ruinele.
CAMPING DUMBRAVĂ
˝La cîțiva kilometri de Sibiu, în străvechea pădure de stejari Dumbrava, s-a amenajat un camping modern, cu o capacitate de 250 persoane˝- scria în luna septembrie a anului 1964 săptămânalul ˝Constructorul˝, editat de Ministerul Industriei Construcțiilor și de Uniunea Sindicatelor din domeniu.
Camping-ul din Dumbrava Sibiului a fost proiectat la Brașov, iar unele detalii au fost remarcate rapid de clienți. Dispunea de vetre de foc rustice, firește de apă și curent electric, de o bucătărie de vară și de zonă pentru foc de tabără, ba chiar și de echipamente pentru închiriere de genul saltele pneumatice, mese și scaune pliante sau paturi.
Era, evident, importantă în tot succesul și apropierea camping-ului de celebrul Han Dumbravă, cel pe a cărui temelie funcționează astăzi cu succes Hilton-ul.
Camping Dumbravă a făcut loc după Revoluția din decembrie câtorva localuri moderne. Din loc în loc se mai văd, însă, fragmente din gardul care-i separa pe turiști de pădurea Sibiului.
La Șarături Agnita am fost la vreo 7 ani cred