Necesitatea asigurării legăturilor de bază dintre punctele importante din oraș a fost mereu complicată pentru Primăria municipiului Sibiu. Nici măcar atunci când dezvoltarea zonelor a depins EXCLUSIV de ea (deci nu de administrații vecine așa ca în cazul Arhitecților sau Valea Săpunului) Municipalitatea nu a fost capabilă să ofere conexiuni în condiții normale, nici atunci nu și-a folosit avantajul deținerii de informații în scopul controlului lucrărilor altora și al executării propriilor investiții înaintea tuturor. Așa se face, spre exemplu, că deși a autorizat TOT ceea ce s-a realizat în zona Hornbach, în ciuda faptului că, deci, ȘTIA că toate acele investiții vor genera trafic, cu toate că -cel puțin teoretic- administrează un cartier aflat dincolo de toată această zonă (Viile Sibiului) și că era evidentă situația în care aveau să fie puși toți locuitorii acestuia, Primăria Sibiului nu a făcut nimic pentru a preveni haosul.
Astăzi, cozile de mașini la ore de vârf pornesc, pentru ieșirea din Sibiu spre Mediaș, din Terezian, de la intersecția cu strada Gladiolelor și de la giratoriul Râului/Rusciorului. Într-un interval de două-trei ore SUTE de mașini stau într-o coadă care parcurge viaductul de la Gara Mică, trece pe la Obor și se încheie după giratoriul de la Hornbach. Fără alternative reale pentru cei care vor să ajungă în Viile Sibiului, Sura Mare, Slimnic sau mai departe și fără alternative pentru cei care rămân la centrul comercial.
Abia acum, LA ANI DE ZILE DUPĂ ce a autorizat investițiile din zona Hornbach Primăria are ințiativa lărgirii Căii Șurii Mari. Cu ce efect? Greu de bănuit astăzi câtă vreme administrația condusă de venerabila doamnă Astrid Fodor comunică lacunar.
Cert este că în perioada cât zona se va afla în șantier sibienii vor trăi un adevărat coșmar rutier.
Și fiindcă, în lipsa unei administrații vizionare, sibienii își caută propriile soluții, am parcurs trei dintre alternativele la aglomerația de pe viaductul de la Gara Mică, două dinspre Gușterița ( una prin livadă, alta pe lângă autostradă) și una dinspre Tineretului/Țiglari. Alternative de evitat în momente ploioase și valabile acum doar pentru mașini 4X4.
Existența acestor drumuri , evident neamenajate, este încă o dovadă a faptului că Municipalitatea putea găsi, în atâția ani, soluții alternative pentru viaductul de la Gara Mică, în folosul celor din Gușterița, chiar celor din Lazaretul locuinței doamnei primar, dar și în folosul celor de la Lacul lui Binder și împrejurimi.
Construcția de drumuri este, fără doar și poate, o misiune dificilă, mai cu seama atunci când orașul este scăpat din mâna și când dezvoltatorii fac legea, nu autoritatea locală. Însă drumurile de pământ pot sta la baza trasării viitoarelor legături fie și numai pentru faptul că sunt asumate inclusiv de proprietarii de terenuri care le folosesc pentru a ajunge la proprietăți. Exproprierile, astfel, nu ar pune probleme majore unei administrații interesată cu adevărat de rezolvarea problemelor la crearea cărora a fost părtașă. Iar drumurile de mai jos există acolo DE ANI DE ZILE!
VARIANTA 1
Am parcurs distanța dintre str. Celibidache și Hornbach, în linie dreaptă, paralel cu autostrada, în 6,27 minute. În loc de o jumătate de oră în condiții de trafic maxim.
VARIANTA 2
Am parcurs distanța dintre giratoriul de la Obor și str. Celibidache, prin livezi, pe un drum nivelat, în 5,30 minute.
O mențiune aici care dovedește din nou lipsa de interes a Primăriei Sibiu: legătura străzii Celibidache cu zona Lidl (Rusicorului/Râului) era o alternativă pentru toți cei din Gușterița blocați de investitita molcomă de pe strada Viitorului. Era o soluție de avarie, peste pârâul Rosbach, dar care scutea locuitorii de un ocol de kilometri buni și de zeci de minute pierdute. Nu doar că Primăria nu a luat în calcul această varianta , dar a și descurajat-o (direct sau prin intermediari) după ce Turnul Sfatului a scris că sunt sibieni care trec prin apă cu mașinile pentru a scurta drumul…
VARIANTA 3
Am parcurs distanța dintre Drumul Ocnei și cartierul Tineretului în 4,38 minute. Tot drum neamenajat, dar existent. De acolo, o legătură simplă cu JUMBO, ar simplifica viața multora din Țiglari/Tineretului. Firește, cu minima condiție ca administrația, începând cu vârful ei, să cunoască orașul deasupra căruia stă, să-l simtă și să-i respecte nevoile.
Primăria Sibiului a supus dezbaterii publice nenumărate documente,cel mai recent, chiar zilele acestea – Planul Urbanistic General. Toate sunt, într-o lume normală, esențiale pentru comunitate. În lumea în care trăim, însă, sunt, precum Planul de Mobilitate sau Strategia de Dezvoltare, teorii frumoase ale unui viitor către care Municipalitatea ne duce cu viteza melcului. Sunt pline, cel puțin ultimele două menționate, de măsuri bune și foarte bune, demne de implementat IERI. Dar care par opționale pentru Primăria care le-a plătit.
Vestea tristă, rămânând la zona Hornbach, este că Primăria Sibiu a avizat încă un supermarket de mari dimensiuni undeva între Direcția Sanitar Veterinară și ElectroCon.