Sibienii sunt obișnuiți cu prezența calfelor, iar istoria locală poartă urme deloc de neglijat ale priceperii lor. Pălăriile negre, cămășile cu cravate, vestele și pantalonii evazați la care, surprinzător poate, calfele nu renunta niciodată în activitățile lor publice, toate parte a unui costum tradițional cunoscut și respectat la noi, revin în centrul Sibiului. În spatele sunetelor de daltă și ciocan stau poveștile călătoriilor calfelor, iar în urmă acestor sunete rămân dovezi ale îndemânării lor extraordinare.
Aproape o mie de ani are tradiția călătoriei calfelor și reprezintă, de fapt, un timp al uceniciei. Tinerii devin, la finalul ei, calificați în meșteșuguri precum sculptură, fierărie sau tâmplarie, dar ar putea la fel de bine să devină patiseri sau brutari. Călătoria durează minim trei ani și o zi, perioadă în care nu au voie să se apropie la mai puțin de 50 de kilometri de locurile natale și nici să cheltuie bani pentru transport sau cazare. În general ei sunt asociați în ghilde sau societăți ale calfelor în cadrul cărora tinerii sunt ajutați și îndrumați. La finalul călătoriei ucenicii pot deveni, la rândul lor, meșteri.
Tradiția își are rădăcinile pe teritoriul Germaniei de astăzi, acolo unde este menținută de unul dintre meșterii veniți la Sibiu, Thomas Fink (fierar). Farmecul acestei metode de inițiere prin călătorie a fascniat mulți tineri care se vedeau liberi să descopere, altfel, lumea. Iar metoda are succes și acum.
Calfele poartă un costum tradițional denumit „Kluft” , iar atașat acestuia au un însemn al ghildei de care aparțin precum o cravată sau un chipiu.
La Sibiu, calfe din țări precum Germania, Elveţia şi Franţa se întâlnesc din anul 2007 în cadrul proiectului „Transfer european de cultură şi cunoştinţe prin intermediul calfelor călătoare”. Meșteșugarii se prezintă în Piața Huet, loc deloc întâmplător având în vedere implicarea istorică a calfelor în ridicarea Bisericii Evanghelice.
Englezul Tobias Wright se află pentru prima oara la Sibiu și călătorește de trei ani.
„Mi-am descoperit pasiunea acum cinci ani când am avut șansa de a mă întâlni cu o calfă fierar. Am început să învăț despre ce înseamnă să fi calfă de la maestrul meu care mi-a povestit despre călătoria sa din anii 1980 și am vrut să fac la fel˝- spune Tobias care a avut șansa de a înțelege cum funcționează călătoriile calfelor în zilele noastre și căruia organizația calfelor, C/CAG , i-a recomandat locurile în care să călătorească. Este entuziasmat de evenimentul de la Sibiu, nu mai puțin , însă și Mathilde Cornu, o sculptoriță din Strasbourg- Franța. De asemenea pentru prima oară în Sibiu, Mathilde a aflat despre ceea ce se întamplă aici de la o întâlnire a ghildei sale, „Union compagnonnique”, și nu mai stat pe gânduri.
Niclas Becke din Germania, practică tâmplăria și se află la Sibiu pentru a construi un acoperiș și niște standuri.
„Am această pasiune de la tata- îmi place că pot vedea rodul muncii mele și că oamenii se pot bucura de ce fac pentru ei” – spune Niclas.
Evenimentul calfelor de la Sibiu a determinat , în timp, meșteșugari care și-au finalizat călătoriile să rămână aici.Thomas Fink este un astfel de exemplu. Deține un atelier de fierărit lângă Sibiu și la fel ca el este și Adrien Corbin , un alt fierar , din Franța, stabilit de 12 ani la Iași. Acolo îi învață pe localnici meșteșugul său și susține cursuri de limba franceză pentru copii.
Deschiderea oficială a evenimentului calfelor va avea loc în data de nouă august la ora 19 în Piața Huet , pe muzica asigurată de Blech & Schwefel Brass Band din Germania. Grupul de inițiativă al evenimentului este „Asociația Casa Calfelor Sibiu”, iar una dintre componentele proiectului este socială și prevede organizarea de mini-ateliere meșteșugărești și artistice pentru copiii din medii defavorizate, dar nu doar pentru ei. Micro-cursurile de fierărie, olărit, gastronomie, prelucrare metale și vopsire a textilelor au drept scop crearea de noi perspective celor mici.
Anii prezenței calfelor în Sibiu nu sunt puțini, iar munca lor este vizibilă în multe locuri din centrul istoric. Porți reabilitate, acorperișuri, chiar mesele unui restaurant au fost refăcute relativ recent. Iar în istorie, deși este mai puțin vizibil astăzi, calfele au contribuit la clădirea multora dintre reperele noastre arhitecturale.