Departe de a fi încheiat, lungul drum al reconstrucției sentimentului de comunitate în Gușterița își datorează reușitele de până acum entuziasmului cuiva care a crezut în oamenii acestor locuri: părintele dr. Alexandru Ioniță. Sunt deja ani de când Sibiul aude de inițiativele sale și tot ani de când sibieni cu suflet mare susțin eforturile părintelui, fie că este vorba despre proiectele Șurii Culturale sau de Șura Culturală în sine.
Dar nu a fost mereu așa! Începuturile au fost grele și făceau loc puținor raze de speranța. Parte a acestui cenușiu era și prăpastia etnică din cartierul sibian, pe alocuri existentă și astăzi. Misiunea părintelui Alexandru, pe atunci un străin al locului, părea, deci, complicată. „Moștenire frumoasă, nevoi multe˝- spunea cândva părintele referindu-se la biserica Gușteriței, ctitorită, după moartea sa, de Mitropolitul Andrei Șaguna.
„Am venit preot aici în 2017 și mi-am dorit mult să adun oamenii…” povestește părintele Alexandru. Spera la o adunare în jurul valorilor comunității, în jurul oamenilor acesteia și pentru ei, o adunare care să facă bine, însă energia lui a pătruns cu greu între locuitorii care nu vedeau ce-i unește ci, mai degrabă vedeau ce îi desparte.
Dar părintele Alexandru le-a arătat! Așa a renăscut școala din curtea bisericii, așa a crescut Șura Culturală, așa s-au vindecat rănile diferențelor etnice ale Gușteriței. Cu răbdare, cu tact și pricepere, cu muncă multă și cu oameni frumoși.
Celor puțini de la început li s-au adăugat alții și alții, din Gușterița sau nu, din Sibiu sau nu.
Astăzi, Șura Culturală este un spațiu care poartă în zidurile sale, în tencuieli și zugrăveli, în amenajări și dotări, câte puțin din inimile celor care împărtășesc credința în bine a părintelui Alexandru. Și mai este un spațiu al luminii, fiindcă asta aduce în ochii copiilor, prin proiectele sale, Șura Culturală. Le arată celor mai mici din Gușterița ce înseamnă muzica, dansul, pictura, le hrănește mintea, ba chiar și trupul, pe unii îi îmbracă și altora le dă rechizitele necesare pentru școală.
Șura Culturală dă aripi – spun cei implicați în proiect și nu se referă doar la cei 20 de copii care beneficiază de afterschool, ci la întreaga comunitate care a găsit un loc în care să fie împreună, să se cunoască, să își demonstreze disponibilitatea unora față de ceilalți.
Tentația de a spune că în spatele acestui demers stau mulți voluntari merită înlăturată printr-o altă formulare, mult mai aproape de adevăr: nu în spatele, ci în fața acestui demers stau zeci, sute poate, de sibieni. Unii au ajutat cu materiale de construcție, unii cu forța propriilor brațe, alții cu priceperea lor în domenii care îi pasionează pe copii… Toți merită să fie în fața acestui demers, că să fie văzuți și, eventual, luați drept model.
