Puterea femeilor de a construi caracterele copiilor lor, de a „retușa˝ însușirile bărbaților lor, dar și forța cu care foarte multe dintre ele clădesc cariere reprezintă probabil esența sărbatorii de astăzi, devenită din ceea ce, oficial, se chema Ziua Internațională a Drepturilor Femeii, o Zi a Femeii pur și simplu.
Când, însa, biruințele lor aveau loc în timpuri complicate, în vremuri în care rar și cu greu se ridicau și se remarcau femeile, izbânda fiecareia merita statui.
Sibiul are în trecutul sau nume feminine care au reușit, iar sibienii.com vă propune astăzi, deloc întâmplător, întâlnirea cu câteva dintre ele.
Marina Hociotă din Săliște, călugărița-sublocotenent, eroină la Mărășești
Este bine cunoscut faptul că Săliște era supranumit „satul femeilor frumoase”. Printre aceste femei, putem enumera și o eroină: Marina Hociotă. S-a născut pe data de 19 august 1896 într-o familie de oieri. În copilărie a fost foarte atașată de tatăl ei care, însă, a murit când ea avea doar 12 ani. A urmat școala în localitatea natală până la vârsta de 14 ani , moment în care autoritățile maghiare au decis interzicerea învățământului în limba maternă. Astfel, Marina Hociotă trece Carpații și se duce să se călugărească la Mănăstirea Văratec unde locuia mătușa sa. La începutul Primului Război Mondial, Crucea Roșie a oferit cursuri de asistentă medicală în mai multe centre din țară, inclusiv la mănăstirea unde slujea Maica Mina( după cum era cunoscută călugărița). În 1916, când România a intrat în Război, sălișteanca s-a oferit voluntară, ajungând în cele din urmă împreună cu soldații în tranșee în Bătălia de la Mărășești. Pe front era îmbrăcată cu uniformă militară și purta simbolul Crucii Roșii pe brațul stâng. În vara anului 1917, sălișteanca este numită șefă de tren sanitar. Tot în același an, pentru faptele sale de vitejie, a fost numită sublocotenent, devenind astfel a doua femeie ofițer din Armata Română după Ecaterina Teodoroiu. Într-una dintre operațiuni, călugărița este grav rănită și transportată la Iași. Acolo, după vindecare, ajută medicii să lupte împotriva unei epidemii de tifos.
După război a fost decorată chiar de Regele Ferdinand I cu „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918″ pentru acțiunile sale de pe front. În 1923, după moartea mătușii sale, eroina se mută în Argeș la Mănăstirea Nămăești.
În timpul celei de-a două conflagrații mondiale, Marina Hocioată și-a servit patria în spitalul de campanie de la Câmpulung Muscel. A devenit membră a „Asociației surorilor de caritate de război din România“ și în „Corpul luptătorilor naționaliști” . La data de 23 octombrie 1968, primește din partea Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România brevetul medaliei „Virtutea Obștească”. Se stinge din viață în data de 9 iulie 1977. A dus o viață modestă, în ciuda eroismului de care a dat dovadă și a fost un exemplu de credință și curaj.
Silvia Stein von Spiess, prima femeie ornitolog din România
S-a născut în 1901, la Sibiu. Tatăl său a fost nobilul de origine bavareză August von Spiess, colonel în Armata Austro-Ungară, iar mai apoi director al Vânătorilor Regale și membru în Comisia pentru Ocrotirea Naturii .
Silvia a crescut într-o casă în care vânătoarea juca un rol foarte important. A studiat la Şcoala Elementară Luterană (1911-1912), apoi Şcoala Civilă de Fete de Confesie Luterană din Sibiu pe care a absolvit-o în 1916, obţinând calificativul „excelent˝. Tatăl său avea o mică grădină zoologică privată, așa dezvoltandu-se pasiunea ei pentru știință și studiul animalelor, în special pentru studiul păsărilor din interiorul arcului carpatic.
În 1929, Silvia devine membră a Societății Ornitologice Germane. La inițierea sa în această societate prezintă unul dintre studiile sale intitulat „Die Vogelwelt des rumänischen Donaubeckens ” (Lumea păsărilor din bazinul românesc al Dunării) care va fi publicat în 1930. În cadrul societății s-a cunoscut cu mai mulți observatori de păsări celebri printre care E. Lönnberg din Suedia și Regele Ferdinand al Bulgariei. Întreprinde călătorii în străinătate la renumite observatoare de păsări precum Helgoland și Rossitten si deprinde metode moderne de observație a păsărilor. Va aplica aceste metode în anii ´30, atunci când realizează alături de tatăl său mai multe călătorii în Delta Dunării.
Excursiile conduc la elaborarea studiului „Înmulțirea și migrația păsărilor din România”. Devine ,ulterior,conducătoarea Secţiei Ornitologice a Oficiului Vânătorilor Regale Sibiu.
Publica articole și studii, iar la mijlocul anilor ´30 realizeaza un scenariu de film despre viața păsărilor din România pentru departamentul științific al studiourilor de film UFA (Universum Film Aktiengesellschaft) din capitala Germaniei. Prin acest proiect îl întâlnește pe Kurt Stein, care și-a dedicat toată viața filmării animalelor. Se căsătoresc și vor avea o fetiță, Helga, născută în 1937.
Anii războiului o găsesc pe Silvia în Germania, de unde se va întoarce la Sibiu abia în 1947. Își continuă cercetările, iar în perioada comunistă publică în mai multe ziare și reviste. Una dintre cele mai mari reușite ale sale a fost reîntregirea colecției lui Adam Buda din Hațeg, vândută în 1920 ASTREI și ale cărei piese se aflau prin mai multe școli din Sibiu. Colecția cuprindea la reîntregirea sa, în 1957, conform profesorului Sabin Oprean „o mică secție de etnografie cu piese din județul Hunedoara, 923 monede vechi, 500 de păsări împăiate, 14000 fluturi și insecte, 24 animale umplute și reptile în spirt, 1250 cranii și alte oase de animale, 2000 scoici și felurite petrefacte˝. Colecția a ajuns la Muzeul de Științe Naturale din Sibiu.
Despre Silvia Stein von Spiess și activitatea sa a scris și presa vremii. „Gazeta învățământului” nota în 1959 că „Tov. Silvia Stein Spiess, de la Muzeul Bruckenthal, trimite bogate informaţii asupra apariţiei mătăsarului în Ardeal, culese de la Badiu Gheorghe din Sibiu la 13 martie”.
În 1963, prima femeie ornitolog din țara noastră se mută în Germania, de unde va mai scrie pentru ziarul sibian în limba germană Siebenbürgische Zeitung. În februarie 1993 se stinge din viață și este înmormântată în cripta familiei surorii sale, Trude von Kövess, în Cimitirul Central din Viena. Ultimele sale scrieri și cercetări au fost reunite de fiica sa și publicate în 2005 la Sibiu în volumul „Catalogusornithologicus” care cuprinde 301 pagini și 54 de ilustrații.
Maria Cosma, fondatoarea Reuniunii Femeilor Române din Sibiu
Considerată una dintre cele mai frumoase sibience din istorie, nepoata mitropolitului Miron Românul, Maria Roman (după căsătorie Cosma) s-a remarcat prin inițiativele sale foarte progresiste pentru vremea aceea și prin spiritul filantropic înăscut. S-a căsătorit în 1874 cu senatorul și directorul Băncii „Albina ” din Sibiu, Partenie Cosma, urmând să-i fie alături toată viața. Împreună au gândit proiecte care au ajutat comunitatea sibiană.
Primul dintre aceste proiecte a fost înființarea, în 1881, a Reuniunii Femeilor Române din Sibiu, o organizație inspirată de alte asemenea asociații care apăreau pe tot cuprinsul Transilvaniei în vremea aceea. Inaugurarea organizației a avut ecouri mari și în presa vremii: „Este sciut, că factorii principali ai progi’esului unui popor sunt educaţiunea şi instrucţiunea. Nu încape îndoiala, că de când spiritul timpului a mai uşorat şi sortea poporului român din Austro-Ungaria, acesta se află în progres continuu. Cu privire la factorii amintiţi înse, trebue să constatăm, că acel progres este încă unilateral…Damele române din Sibiu, voind a contribui partea lor modestă la ajungerea acestui scop mare, s-au asociat într-o Reuniune a femeilor române din Sibiu, cu scopul mai de aprope de a aduna un fond pentru înfiinţarea în Sibiu a unui institut român de creştere pentru fete, împreunat cu internat şi întocmit aşa ca el să poată corespunde tuturor intereselor de educaţiune ale familielor române chiar şi din locuri mai îndepărtate. După stabilirea definitivă a statutelor reuniunii, acesta în adunarea generală din 8 iunie s-a constituit, alegendu-şi comitetul din următorele domne: Ioana Bădilă, Minerva Brote, Maria Cosma, Eleutera Cristea, Iudita Măcelarii, Alesandrina Mateiu, Ana Moga, Iosefina Paschevici, Elena Pop baronesă, Elena Popescu, Maria Roşea, Irena Trombitás. (…) Comitetul reuniunii s-a constituit alegând pe Maria Cosma de presidentă, Ioana Bădilă vice-presidentă, Visarion Romanu de secretariu şi AurelieBrote de casariu˝- publicația „Familia”, anul 1881.
Maria Cosma, devine deci președinte al acestei organizații, pe care o va conduce până în 1916. Tot în 1881, sibianca este unul dintre organizatorii primei expoziții etnografice de la Sibiu denumită „Expoziția Românească Agricolă și de Industrie”, iar trei ani mai târziu la 30 octombrie 1883 înființează prima școală primară de fete la Sibiu. Istoricul Răzvan Pop, director al Bibliotecii Județene „ASTRA”, menționează că cel mai important proiect al său a fost crearea fondului „masa studenţească”, prin care studenţii de origine română primeau ajutor prin asigurarea mâncării zilnice. Pe lângă acest proiect, Maria Cosma a creat un fond de 20 000 de florini pentru construirea unui internat de băieți în orașul nostru. Doamna Cosma se stinge în 1944, la 21 de ani după soțul său. Casa în care cei doi au locuit situată pe Bd. Victoriei nr. 25, a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice din Sibiu, sub numele de Casa Partenie Cosma.
Kamilla Asbóth, prima femeie fotograf de pe teritoriul actual al României
Kamilla Asboth s-a născut la Buda în ceea ce atunci era Imperiul Austriac. A fost nepoata faimosului fotograf Theodor Glatz, stabilit la Sibiu încă din 1843. După moartea acestuia, Kamilla a moștenit atelierul unchiului său, aflat atunci în Piața Mare numărul 9 ( ulterior numărul 16).
Având latura artistică foarte bine dezvoltată, Kamilla Asbóth a reușit să imortalizeze atât Sibiul, cât și Mărginimea ca nimeni altcineva înaintea ei. Pe lângă peisaje, fotografa a surprins și oameni din toate clasele sociale și de toate etniile, evidențiind prin arta ei multiculturalitatea Transilvaniei și a zonei Sibiului. Nu de puține ori i s-au adus laude în presa de limba germană a orașului nostru: „…fotografii extrem de curate care au fost expuse ieri într-o vitrină a studioului fotografic Kamilla Asbóth, unele dintre ele înfățișând clădiri și alei publice și private ale Sibiului, iar unele reprezintă tipuri de concurs istoric. Deosebit de fermecătoare sunt unele dintre personajele fetițe din colecția de bun gust și cetățeni în costumul istoric al secolului al XII-lea. Deoarece poza în format portret costă doar 50 kr., am dori să atragem atenția tuturor celor care doresc pentru a lua acasă cu ei un cadou semnificativ în amintirea asocierii acestui moment frumos. Atelierul are realizarea de a ne oferi un certificat onorabil.” (Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt, august 1884).
În 1881, după cum menționează chiar ea în același ziar, a fost plecată într-o călătorie în toate orașele mari ale Imperiului Austro-Ungar. „M-am întors din turul meu prin orașele mai mari din Austro-Ungaria, timp în care am lucrat două luni în celebrul studio al prof. Karl Koller din Budapesta. Public că de acum înainte voi regăsi personal din nou înregistrarea în studioul meu. Sibiu, 18 mai 1881.”
În 1897, artista specializată în fotografii și-a vândut studioul celebrului fotograf bulgar de origine română Emil Fischer, în care acesta și-a desfășurat activitatea până în 1900, deschizându-și ulterior altul pe strada Nicolae Bălcescu.
