Un grup de sibieni cu dizabilități motrice demonstreaza că limitele fizice nu sunt un obstacol în calea practicării sportului. Ei sunt Zburătorii – o echipă de baschet formată din oameni curajoși și hotarati să demonstreze că abilitățile lor nu cunosc limite.
Povestea Zburătorii a început în 2018 când presedintele Clubului Sportiv Comunitar, ”Iron-Man”-ul Dani Troancă, a luat legătura cu David Răulea , cel care practica deja baschetul în scaun cu rotile. Acela a fost momentul unui nou avant: cu ajutorul generos al comunității și al sponsorilor au fost cumpărate 23 de scaune de baschet și atletism care să favorizeze practicarea sportului.
„Cu ajutor, chiar am putea trece cu câțiva dintre Zburatori la categoria profesionistă”- spune Dani Troanca gandidu-se cat de mult ar conta daca sportivii ar beneficia de o recompensa financiara, de un confort financiar care sa le permita sa se antreneze zilnic.
Discutia cu Dani Troanca despre echipa de baschet in scaun rulant tradeaza sentimentele pe care acesta le are fata de Zburatori. Vorbeste despre ei si despre reusitele lor sportive nu doar cu pasiunea unui antrenor, ci cu atasamentul unui prieten. Sportul a redat increderea celor care au decis sa il practice si a sters prejudecatile din ochii celor care privesc persoanele cu dizabilitati.
Fiecare membru al echipei are propria sa poveste de luptă și reziliență. În ciuda provocărilor pe care le întâmpină în viață, acești sportivi inspirați nu s-au lăsat înfrânți. Au găsit în baschet un mijloc prin care să faca (si sa-si faca) propriile demonstratii.
Si apropo de bune demonstratii: Sala Transilvania si Consiliul Judetean Sibiu fac un gest de normalitate (demn de urmat, de altfel!) si pun la dispozitia Zburatorilor terenul pentru antrenamentele Zburatorilor.
Ionela Beteșelea: „La început ideea a fost de a socializa, de a ieși din casă , practicarea sportului a venit ca un bonus. Pentru noi în acest moment nu există foarte mult opțiuni. Am știut încă de la început că proiectul o să dureze, iar astăzi suntem o echipă destul de mare. Chiar aș putea spune că acum simt că zbor, mă mișc mult mai repede și fac total altceva față de activitatea mea de zi cu zi.”
Cristina Popa: „Pentru a fi acceptată mai ușor, a socializa și comunica mai mult cu alte persoane cu dizabilitate motrică am decis să intru în echipă. Eu sunt din Târgoviște, dar am venit la Sibiu pentru a urma cursurile Facultății de contabilitate și informatică de gestiune. Cel mai bun lucru este că aici scăpăm de acea privire ciudată pe care o vedem la oameni pe stradă când trecem pe lângă ei. Mai bine ar veni să mă întrebe ce am pățit și să avem un dialog decât să arunce acea privire lungă.”
David Răulea : „Aici este vorba despre ceva mai mult decât baschet, este despre socializare, integrare dar și despre sentimentul de normalitate. Fac parte încă de la început din echipa Zburătorii. După o discuție avută cu Dani Troancă am reușit să formăm echipa împreuna cu Clubul Sportiv. Am plecat la drum cu încă trei prieteni, fară echipament, iar după 5 ani avem o echipă numeroasă și echipament adecvat.”
Zburatorii ar trebui sa-i inspire pe cei ca ei, dar , cel putin in egala masura si pe cei care nu sunt ca ei, pe cei care nu ii vad , sau ii vad si ii ignora. Personal, nu pot decat sa sper ca reusitele Zburatorilor ii vor face sa roseasca pe cei de care depind accesibilizarile publice, pe soferii care nu respecta indicatoarele de parcare referitoare la persoanele cu dizabilitati, pe toti cei care forteaza prin ignoranta lor limitele celor in scaun rulant.