Banala zi de marți, numitorul comun al faptelor bune. Clubul de Aur al Crucii Roșii Sibiu și energiile sale molipsitoare

Crucea Roșie Sibiu a devenit, fără să vrea și, poate, fără să știe, o veritabilă fântână a tinereții aducând în jurul său deținătorii tuturor calităților despre care, inspirată, Sophia Loren spunea cândva că sunt necesare pentru a învinge bătrânețea: mintea, talentul și creativitatea. Oameni diferiți, din medii diferite, meserii diferite și vârste diferite formează o organizație locală capabilă în orice vremuri de fapte mari și bune. În colectivul sau, însă, o structura aparte se face remarcată: Clubul de Aur.
De peste 20 de ani, zeci de seniori participă la activități de voluntariat sub această denumire. Una devenită, fără îndoială, brand fiindcă a fost promovată deseori și întotdeauna pentru faptele sale reale. În interiorul Clubului de Aur s-au confecționat mărțișoare, felicitări de sărbători, obiecte decorative, tot ce ar putea Crucea Roșie Sibiu valorifica pentru a obține bani pentru proiectele umanitare.
Astăzi, Clubul de Aur are drept loc de întâlnire Sala de presă a Sălii Transilvania fiindcă spațiul de la sediul Crucii Roșii a devenit, în timp, neîncăpător. Iar ziua adunării- aceeași marți, dintotdeauna.
Vocea care-i face atenți pe voluntarii Clubului atunci când în peisaj nu se află atât de îndrăgita Raluca Morar, este cea a Rodicăi Vâcă. Mai simplu: Tanti Rodica- ostaș al Crucii Roșii Sibiu de 16 ani. Întâi a fost voluntar, vreo cinci ani, apoi a devenit angajat.
Tanti Rodica a trecut prin munci din domenii dintre cele mai diferite, de la unele din industria textilă și până la cele din zona asistenței sociale. Este un om cu o energie a cărei sursă rămâne un mister. Este peste tot acolo unde e nevoie de ea, colegii o respectă, o prețuiesc și-și pun încrederea în ea. Tanti Rodica sare în ajutor cu dragostea unei mame în ochi și în glas, iar vârsta sa pare că stă, de ani de zile, în loc…
25 de voluntari trecuți de primele tinereți pictează zilele acestea, la Clubul de Aur, icoanele pe sticlă ale unei expoziții viitoare cu scopuri caritabile. Banii vor ajunge, sub formă de rechizite, la copiii care au nevoie. Tanti Rodica organizează activitățile, ca în fiecare an. Și plănuiește momentele viitoare: colindatul la instituții și sponsori, apoi marțișoarele (peste 4000 realizate anul trecut!), decorațiunile de Paști și așa mai departe. Este în mijlocul evenimentelor Crucii Roșii Sibiu, iar în jurul său și a faptelor grupului s-au strâns alții și alții.
Maria Oanță , împlinește pe 1 Decembrie venerabila vârstă de 91 de ani. Vine de 20 de ani la Clubul de Aur și nu vrea să se oprească deși, din cauza vârstei a trebuit să mai rărească prezența.
„Am lucrat că frizer 42 de ani. De 40 de ani sunt singură, iar copii n-am. Mie îmi place să am grijă și de animale, de aceea mi se spunea Briggite Bardot, pentru că ani de zile că am avut grijă de ele”- povestește doamna Oanță în timp ce trudește de zor la pictarea icoanei.
Anul trecut, voluntarii i-au organizat o mică petrecere-surpriză. A fost încă o dovadă, emoționantă, a ceea ce a clădit Clubul de Aur între membrii săi.
Liliana Țiplea are 66 de ani, este originară din București și a lucrat că designer vestimentar. Povestește cum ziua de marți, banala zi de marți, a devenit preferata ei datorită Clubului de Aur. Abia o așteaptă, ca să vină la club. Împărtășește deseori, telefonic, această bucurie fiului său din Anglia .
„Când i-am arătat ce fac aici a fost foarte încântat și mândru” povestește doamna Țiplea cu un zâmbet de copil inocent pe față. Dorința de face bine, dar și neiertatoarea singurătate au împins-o, ca și pe alți colegi ai săi, spre voluntariat. Și cât de bine i-a făcut! Merg în stațiuni împreună, se vizitează, se sună și cel mai important – fiecare îi ajută pe ceilalți la nevoie.
Ambiția acestor oameni de a nu se preda și, mai mult decât atât, hotărârea de a continuă să dea comunității energia lor sunt inspiraționale pentru toate generațiile.
Deseori invizibili printre noi, acești oameni și faptele lor fac Sibiul mai bun. Sunt dimineață la mall, contabilizând produsele din Banca pentru Alimente și cutiile de donații, sunt la evenimente, aleargă după bani – deseori la propriu.
Adriana Georgescu, bunăoară, a participat la Maraton și a câștigat, fiind, totuși, ultima. Simpatia și respectul au fost medaliile sale.
Clubul de Aur își merită numele, fiindcă aur sunt cei care-l formează. Și, tot asemeni aurului, ar trebui să-i prețuim, să-i respectăm și să-i protejăm ca pe una din marile comori ale comunității.