Schimbările politice, administrative, culturale și sociale și-au lăsat propriile amprente asupra Sibiului, numele străzilor, piețelor și cartierelor fiind între acestea. Despre schimbările recente pot încă vorbi părinți sau bunici, altele, însă, apar în documente aflate în păstrarea Bibliotecii ASTRA sau Arhivelor.
Comuniștii, spre exemplu, considerau inacceptabil ca străzile să evoce trecutul sau valorile anticomuniste așa că în 1947 au schimbat numele a nu mai puțin de 120 de străzi din cele 299 existente în acel moment în Sibiu. Anul următor, în 1948, alte 153 de străzi au fost redenumite. Culmea este că au modificat cu aceasta ocazie și 46 dintre cele pe care le schimbaseră cu un an înainte. A fost perioada „revoluției toponimice socialiste”.
În 1970 comuniștii au decis iar să modifice numele străzilor, aducând în prim-plan un concept cu tentă naționalistă centrat pe numele unor personalități din istorie pentru a transmite un mesaj politic specific. Aceste schimbări au fost parte a unui efort susținut de a influența identitatea culturală a orașului în conformitate cu ideologia comunistă dominantă.
Istoricul Răzvan Pop s-a aplecat la rândul lui asupra subiectului în urmă cu câțiva ani, astăzi mărturisește că „dacă după Unirea de la 1918, numele unor străzi importante au suferit modificări, noile autorități au ținut totuși cont de majoritatea săsească a sibienilor și au păstrat o serie de denumiri date de aceștia unor străzi, odată cu venirea regimului comunist la putere, după 1947, lucrurile s-au schimbat în mod radical.”
Un exemplu edificator este actualul Bulevard General Vasile Milea care primise inițial de la comuniști numele de Calea Armata Roșie, și pe care tot ei l-au schimbat, în 1970, în Gheorghe Gheorghiu Dej. Înainte de asta, în 1919, strada se numea Mihai Viteazul, iar la denumirea de astăzi se va ajunge , evident, după Revoluția din 1989.
Bulevardul Victoriei era cunoscut în 1875 drept strada Seviș, iar în 1917 a primit numele generalului Arthur Arz Strassenburg. Numele i-a fost schimbat, mai apoi, cu pseudonimul literar al reginei Elisabeta, Carmen Sylva.
Strada Bâlea se numea în 1874 Dreieichenstrasse (strada Trei Stejari) iar această denumire vine de la cei trei strejari aflați în grădina lui Jikeli, aceștia ar fi trebuit să se afle pe locul unde este astăzi NTT DATA sau vizavi unde se află blocurile. În 1947 devine str. Stalingrad, iar apoi, în 1970, ia numele de astăzi.
Strada Arhivelor era cunoscută între 1872-1936 sub numele de Armbruster, după comitele sașilor și primar al Sibiului în secolul XVI Mathias Armbuster. În 1870 apare în planurile orașului drept Generalkommandogasse. În 1947 este redenumită drept F. D. Roosevelt, iar din 1970 are denumirea actuală, str. Arhivelor.
Strada Alpinismului era în 1934 strada Wayda după sibianul Johannes von Wayda (primar între 1533-1599). În 1947 este redenumită Grimberg Lazăr, iar în 1970 primește actualul nume: strada Alpinismului.
Strada Nicolae Bălcescu era în 1875 Heltauergasse (str. Cisnădiei), în 1917 este numită Franz Josefgasse, în 1919 devine strada Regina Maria, iar după 1947 este cunoscută drept strada Stalin. Din 1970 devine Nicolae Bălcescu.
Strada Andrei Șaguna era în 1743 Mühlgasse (Strada Morilor, deoarece unde se află în prezent Spitalul TBC se găseau morile orașului). Din 1909 primește numele de Andrei Șaguna, fiind prima stradă care purta numele unei personalități românești acceptată de comunitatea vremii și de administrația habsburgică, iar din 1947 devine str. Lenin. După Revoluția din 1989 revine la numele original din 1909, Andrei Șaguna.
Strada Constantin Noica purta în 1908 numele de str. Friedenfels după baronul Eugen von Friedenfels. În 1947 devine str. Moscova, iar în 1970 i se va adăuga și porțiunea dintre Calea Dumbrăvii și strada Berăriei, care înainte s-a numit Mihai Viteazul iar apoi Dolores Ibaruri. După Revoluție devine str. C. Noica.
Strada Dr. Dumitru Bagdasar în 1872 era Irrenhausgasse (strada spitalului de boli mintale), apoi din 1908 purta numele de Altembergergasse după comitele sașilor Thomas Altemberger. Primește numele de Dr. G. Dimitrov în 1947, iar ulterior capată numele pe care îl poartă și astăzi.
Strada Mitropoliei era în 1751 strada Fleischergasse (Str. Măcelarilor), iar din 1919 devine Metropoliegasse/Mitropoliei. După 1948 devine str. 1 Mai, iar în 1990 se revine la Mitropoliei.
Strada Lucian Blaga a purtat în secolul al XIX-lea numele de strada Joagărului, deoarece aici, într-unul dintre capetele străzii există un joagăr. În 1947 va primi numele de Lilli Paneth, iar în 1990 va primi numele pe care îl poartă și astăzi.
Strada Nicolae Iorga a purtat numele Cavaleriei, deoarece pe strada aceasta se afla una dintre incintele hipodromului. Comuniștii îi vor schimba numele în Kolarov, iar după Revoluție numele îi va fi schimbat în cel ce îl poartă și astăzi.
Strada Avram Iancu era în 1875 Reispergasse, iar din 1919 se va numi Avram Iancu. În 1948 devine str. 23 August, dar ulterior, după 1989, se revine la denumirea de Avram Iancu.
Strada Reconstrucției a avut un nume ce ținea de poziționarea sa. Fiindcă era strada care lega cartierul Maierilor de podul peste Cibin și de poarta Turnului a primit numele de Brückegasse (strada Podului). Denumirea de Reconstrucției apare în 1948.
Strada Banatului a purtat până în perioada interbelică numele de Funarilor, deoarece breasla funarilor avea aici câteva ateliere. Numele i se schimbă în I. G. Duca, ca un omagiu post-mortem adus de comunitatea sibiană personalității liberale asasinate în 1933. Comuniștii nu puteau accepta un astfel de nume și îl vor schimba în 1947 în Dimitrov. Apoi, în 1970, primește actualul nume.
Cea mai veche stradă sibiană atestată cu un nume este Strada Constituției de astăzi care, în 1371, se numea Salzgasse (Calea/Drumul Sării). Denumirea de acum atestă din 1947.
Este evident că multe dintre numele străzilor din Sibiu aveau drept origine numele localităților către care se îndreptau, chiar dacă , în realitate, nu respectau vechile trasee de legatură, ci doar direcția: Calea Poplăcii, Calea Cisnădiei, Calea Ocnei, Calea Șurii Mici/Mari, Calea Turnișorului, Calea Gușteriței, Calea Nocrich (astăzi strada Ștefan Cel Mare) și Calea Turnul Roșu (astăzi bd. Vasile Milea).
De asemenea evident este ca alte denumiri aveau legătură cu breslele sau cu ocupațiile zonei. Străzi precum Argintarilor, Blănarilor, Brutarilor, Cojocarilor, Dogarilor, Funarilor, Grădinarilor, Pânzarilor, Pielarilor, Postăvarilor, Șelarilor, Țiglarilor și Vopsitorilor reprezintă o mărturie a modului în care comunitățile de meseriași și breslele își aveau locul lor distinct în oraș.
Majoritatea străzilor enumerate mai sus se găseau în Orașul de Jos, iar acest lucru poate fi asociat cu faptul că atelierele și casele membrilor acestor bresle erau concentrate în această parte a orașului. Singura excepție notabilă este vechea strada a Măcelarilor (actuala Mitropoliei), care se află în Orașul de Sus. De menționat este și că strada Tipografilor nu face parte din categoria de străzi denumite după bresle.
Istoria cartierelor din Sibiu dezvăluie, la rându-i, un mozaic fascinant de influențe, evenimente și origini ale numelor. Acestea reflectă povești și evoluții istorice interesante.
Cartierul Terezian vine de la împărăteasa Maria Tereza care construiește pe malul Cibinului, din bugetul propriu, un orfelinat, dar și biserica Sf. Elisabeta. Zona a devenit apoi nucleul noului cartier, botezat Terezian.
Cartierele Turnișor și Gușterița au fost de fapt două localități distincte, dar aflate în apropierea orașului. Ele sunt atestate documentar încă din secolul XIV, însă există indicii potrivit cărora comunitățile ar fi apărut acolo din secolul XIII. Cartierul Turnișor sau Neppendorf, de la numele fondatorului: Neppen – Nepponius, a fost un sat săsesc, iar numele actual a fost dat de români din cauza turnului bisericii care se vede impunător în zare, pe direcția Aeroport – Sibiu. Numele de Gușterița este cât se poate de bizar și nimeni nu știe cu exactitate de la ce, de când sau de unde vine.
Evident că numele cartierului Trei Stejari nu are legătură cu Fabrica de Bere „Trei Stejari”, deoarece aceasta nu exista la momentul respectiv. Astăzi nici vreun stejar nu găsim prin cartier, dar se crede că în zonă existau cândva trei stejari care serveau ca punct de reper, iar numele a fost adoptat în consecință. În cartea „Cronica orașului Sibiu”, de Emil Sigerus, cei trei stejari sunt menționați a fi în grădina lui Jikeli și se crede că stejarii se aflau unde este actualul sediu NTT DATA sau vizavi unde sunt blocurile.
Numele cartierului Lazaret vine de la leprozeria din zonă. Lazaretul nu era doar un spațiu de carantină pentru sibienii care se îmbolnăveau, ci un spațiu de carantină pentru cei care veneau la Sibiu. Dacă localnicii aveau dubii asupra sănătății noilor sosiți aceștia erau ținuți în carantină pentru o bună perioada de timp. Leprozeria era situată pe vechile edifici ale unei Mănăstiri Dominicane dar a fost mutată apoi mai către periferie, dincolo de calea ferată.
În cartierul Hipodrom, mai precis în zona Cedonia se află un teren militar dar și un hipodrom. Terenul a fost prima dată al Armatei Habsburgice iar mai apoi al Armatei Austro-ungare. Tot acolo se afla și sediul echipei de hipism care a câștigat medalia de argint la olimpiada din 1936. În anii `50 hipodromul este demolat și începe, încet, organizarea cartierului de astăzi.
Există și cartiere în care povestea nu este atât de interesantă, spre exemplu în cartierul Țiglari se afla fabrica de cărămidă și de țiglă a lui Gustav Binder. Odată cu așezarea muncitorilor pe lângă fabrică, toată lumea știa zona drept „la țiglari”. Tot la fel de simplu este și numele cartierului Valea Aurie care vine de la Cabana Valea Aurie. Numele Cartierului Ștrand vine de la ștrandul deschis acolo în anii `20. Cartierul Vasile Aron vine de la strada Vasile Aron, iar acolo se considera pe vremuri a fi limita orașului.
Foarte puțini dintre tineri știu că piețele din Sibiu prin care trec aproape zilnic au avut și alte nume în istorie. Cea mai cunoscută piața din Sibiu, Piața Mare, a fost denumită Der Grosse Ring sau Grosser Platz timp de mai multe sute de ani, iar în perioada interbelică s-a numit Piaţa Regele Ferdinand. În comunism, aceasta a devenit Piaţa Republicii și locul în caere aveau loc majoritatea paradelor cu ocazia zilei de 23 august (23 AUGUST, FOSTA ZI NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI: „Oamenii muncii din Sibiu, fierbinte salut Comitetului Central” – Sibienii). Din anul 1990 s-a revenit la denumirea ei originală, însă în limba română.
Piaţa Mică apare în documente drept Circulus Parvus, iar în comunism Piața Mică devine Piața 6 Martie.
Piața Unirii este situată în Sibiu la intersecția câtorva artere importante ale orașului. Locația a fost menționată pentru prima oară în documente sub numele de Piața Cazărmii („Kasernplatz”), în anul 1845. Abia în anul 1919, adică cu peste un secol în urmă, așezarea și-a căpătat numele actual – Piața Unirii („Einigkeitsplatz”).
În anul 1909, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la nașterea lui Schiller, magistratul orașului a schimbat denumirea Pieței Pajiștii în Piața Schiller, după numele poetului.
Piaţa Aurarilor apare în documentele din 1496 drept Fingerligsbrunnen, iar în 1637 drept Unter der Fingerlingstreppe. În 1872 se numește Fingerlingsplatz, iar în 1947 P-ţa I.C. Frimu.