1983 și 2009 sunt cele două borne principale ale transportului public electric pe fir din Sibiu și reprezintă momentul punerii în funcțiune a troleibuzelor în oraș, în august 1983, respectiv anul desființării totale a sistemului. Acestor două date se adaugă una recentă, 2022- anul în care au intrat în funcțiune primele autobuze electrice cu baterii.
Istoria transportului electric în Sibiu este, însă, mult mai veche decât cea a troleibuzului, pe malurile Cibinului circulând, în premieră pe teritoriul actual al României, omnibusul (anul 1904). El a fost la Sibiu „strămoșul˝ tramvaiului electric și al troleibuzului, chiar dacă s-a dovedit un experiment eșuat (omnibusul a funcționat doar câteva luni).
În România rețelele de troleibuze au înregistrat o dezvoltare vizibilă pe fondul crizei petroliere de la sfârșitul anilor ´70, resimțită puternic în țară. Guvernul comunist urmărea implemetarea unor metode de transport bazate pe alternative la combustibili fosili și încuraja înființarea sau dezvoltarea rețelelor de tramvaie sau troleibuze. La Sibiu, introducerea troleibuzelor are la bază un studiu întocmit în anii 1981-1982 de Institutul de Cercetare și Proiectare din Timișoara, iar punerea în funcțiune a primelor două linii, în august 1983, are loc odată cu instalarea sistemelor de gaz pe o parte din flota de autobuze a Întreprinderii de Transport, din aceleași motive legate de criza de carburanți.
Troleibuzul intră, așadar, în funcțiune în august 1983 ( după o perioadă de probe începută în luna mai) pe două trasee: Cimitir – Gară – Bdul Mihai Viteazul. În total 11 kilometri.
Silviu Sintea, președintele asociației Transira și unul dintre cunoscătorii recunoscuți ai istoriei transportului în comun sibian, spune că primele troleibuze care au circulat la Sibiu erau second-hand, marca DAC 117 E, 20 la număr, de culoare albastră, aduse de la București.
În anii care au urmat a crescut atât numărul de trasee cât și cel al troleibuzelor. În 1985 se realizează o primă extindere a rețelei – etapa I, iar în 1987 se încheie deja a doua etapă. În 1989 intră în exploatare rețeaua rezultată din a treia etapă de extindere, dar anii post-Revoluție coincid cu începutul declinului acestui tip de serviciu public la Sibiu .
Devenită parte a IJCL, apoi a RAGCL ( Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă), societatea de transport TURSIB SA, se organizează în forma de astăzi în anul 1998, moment până la care încearcă să mențină în funcțiune sistemul de transport cu troleibuze. Cumpără mijloace de fabricație românească – DAC 212 E, fabricate la uzinele ROCAR din București, dar și troleibuze Skoda second-hand (trei pentru uz, două pentru piese).
„Ulterior acestor achiziții a fost adus <Marele Alb> care era un FBW, iar caroseria acestuia se află în Timișoara. Au fost aduse alte troleibuze și din Elveția, marca Volvo” – își amintește Silviu Sintea.
Sfârșitul vine, însă, în 2009, culmea, după o reabilitare, cea de pe tronsonul Cimitir-Han Dumbrava, din 2007 și după achiziționarea a 11 troleibuze (2002-2007). Costurile prea mari cu întreținerea și refacerea rețelelor, prețurile troleibuzelor, toate acestea au condus, în 2009, la emiterea unei hotărâri de Consiliu Local (nr.348) prin care transportul cu troleibuzele este înlocuit cu autobuze. Traseele cu ˝T˝, respectiv T1, T2, T3,T4,T4 barat, T5, T7, T7 barat și T8 devin istorie.
Astăzi, în România, mai puțin de zece orașe mai folosesc troleibuze. Între ele București, Brașov, Timișoara, Cluj Napoca… Sunt și localități în care troleibuzele au avut o istorie agitată, asemănătoare cu cea de la Sibiu, iar un exemplu este Vaslui. Acolo, tot în 2009 s-a decis închiderea rețelei de troleibuze. S-a redeschis în 2006 pentru puțină vreme, apoi s-a închis din nou. De luna aceasta, însă, trei linii de troleibuz au fost redeschise la Vaslui, cu 10 mijloace de transport noi achiziționate prin fonduri europene.
Și la Mediaș, în județul Sibiu, circulă în continuare troleibuze, ambiția administrației fiind de a îmbunătăți constant serviciile oferite de acestea.
