Strămoșul Târgului de Crăciun cu care se mândrește astăzi Sibiul este Orășelul Copiilor, un concept apărut odată cu alte idei ale comuniștilor precum Moș Gerilă ( în locul lui Moș Crăciun), Pomul de iarnă (în locul bradului de Crăciun) sau Luna cadourilor (în locul Sărbătorilor). Orășelul Copiilor era o modalitate de a demonstra preocuparea regimului pentru fericirea celor mici, viitorul de aur al patriei. Iar pentru vremurile cenușii de atunci, culorile Orășelului Copiilor reușeau să cucerească mințile micuților.
Firește, abundența de produse, de lumini și oferte ale Târgului de Crăciun de astăzi fac imposibilă o comparație cu Orășelul Copiilor care consta într-un brad împodobit în mare parte cu niște cutii ambalate precum cadourile, câteva căsuțe pictate, ceva figurine din placaj și uneori un carusel sau ceva asemănător. În plus, de cele mai multe ori, în Orășelul Copiilor funcționa ceva ce astăzi s-ar numi foto corner, un loc în care, pe vremea în care fotografiile nu erau atât de la îndemână, doritorii puteau obține instantanee călare pe câte o figurină, ori în față unui personaj desenat.
O primă mențiune despre o astfel de organizare apare în „Flacăra Sibiului˝, în decembrie 1957 și se referă la Orășelul Copiilor din Parcul ASTRA de astăzi. Un reportaj în stilul vremii:
„În fiecare an în preajma anului nou, în parcul de lîngă Bulevard răsare ca din pămînt un brad uriaş împodobit cu fel de fel de jucării şi pe care, seara, ard becuri de toate culorile. Şi în acest an măreţul brad, frumos împodobit, s-a înălţat parcă mai semeţ. În jurul lui, căsuţe mici îţi amintesc de căsuţele din basmele bunicului sau ale bunicii. Şi în aceste căsuţe, micii cumpărători găsesc de toate, jucării, bomboane etc. Moş Gerilă este mai darnic că-n alţi ani. De dimineaţa şi pînă seară orăşelul copiilor este plin de animaţie. Forfotă şi iar forfotă. Discuţii peste discuţii: — Mămico, mămico, uite ursuleţul, colo sus! Şi copilaşul cu căciula albă se repezi, cu toată împotrivirea mamei, spre bradul plin de jucării. Aici a făcut cunoştinţă cu prietenii lui din poveşti, cu ursuleţul cel isteţ, cu fata pădurii şi cu alţi eroi atît de mult îndrăgiţi de el. I-a privit pe rînd pe fiecare şi cît de mult ar fi dat să poată măcar să-i mîngîie, dar erau cocoţaţi prea sus. Cei mai mici pun întrebări: — Mămico, ce-i acela? — şi fără să aştepte răspunsul, micuţul curios, a şi adresat mamei a două întrebare. — Dar aceea ce-i, mămico? Răspunsul mamii a făcut că mirarea să se întipărească şi mai bine pe chipul lui îmbujorat. Şi întrebările curg fără sfîrşit. — Mămico, uite şi becuri, roşii, albastre… Sînt şi din acelea albe. Dar, mămico, la noi o să vină Moş Gerilă cu daruri? Aşa-i c-o să vină? Spune mămico, aşa-i? — Dacă vei fi cuminte o să vină şi la noi, Petrişor, spuse mama cu blîndeţe în glas. Şi noi spunem acelaşi lucru. Moş Gerilă va trece cu desagă plină cu daruri pe la toţi copiii buni şi ascultători.”
Moș Gerilă venea, oficial, pe 31 decembrie, spre deosebire de Moș Crăciun care continua să vină, neoficial, în casele tuturor românilor, pe 24 decembrie.
În timp, Orășelul Copiilor și-a mai mutat reședința. Începând cu 1963, a funcționat în Piața „6 Martie”, astăzi Piața Mică, acolo unde avea -cel puțin teoretic- avantajul frumuseții centrului istoric , din păcate, însă, un centru pe atunci din ce în ce mai neglijat.
„ O avalanșă de copii a împînzit vineri seara Piaţa „6 Martie“, luminată feeric de steluţe rubinii şi beculeţe multicolore. Erau miile de glasuri ale celor mai mici cetăţeni, care participau la inaugurarea „Orăşelului copiilor“. Pe poarta încadrată de clădiri miniaturale şi prin arcade arhitecturale, la proporţiile „cetăţenilor“, copiii au intrat în orăşelul lor ca într-o lume de basm. În mijloc, un brad falnic, încărcat cu tot felul de jucării, îmbrăcat în ghirlande colore şi benzi argintii, luminate de zeci de becuri…Încovoiat de ani, bun ca toţi moşii, în orăşel a apărut Moş Gerilă, împlinind astfel dorinţa celor mulţi care-1 aşteptau cu atîta nerăbdare…”(„Flacăra Sibiului˝, 31 decembrie 1963).
Trebuie spus că Piața Mică de atunci era diferită de cea de astăzi în sensul că nu era pietonală, așa cum nici Piața Mare nu era. Există trafic rutier pe lângă actuala Primărie, pe sub Podul Minciunilor, pe sub Turnul Sfatului etc. Astfel, Orășelul Copiilor își găsea locul în zona din fața Casei Artelor .
Odată sosit în Orășelul Copiilor, Moș Gerilă ura viaţă lungă şi fericită, spor la învăţătură şi îi îndemna pe cei mici să se poarte frumos acasă, pe stradă şi în şcoală. La microfon se recitau poezii, se cânta, iar cei care făceau toate acestea primeau dulciuri din tolba moșului.
Din Piața Mică, Orășelul revine în Parcul ASTRA, iar apoi, în 1986 și 1987 ajunge în Parcul Sub Arini de unde se mută la Cazarma 90 acolo unde a rămas și în perioada imediat următoare Revoluției.
Începând cu anii ‘90, Orășelul Copiilor se transformă. Apar produse de export, desigur, fără ca varietatea să însemne neapărat și calitate. Apar, de asemenea, mai multe instalații de tip carusel , mașinuțele , celebra Balerină, iar Orășelul Copiilor devine mai degrabă al adolescenților. Apare, de asemenea, la un moment dat un sistem de proiecție, iar publicul are parte de desene animate.
Drumul până la Târgul de Crăciun a fost în ton cu vremurile și chiar dacă nu a adus niciodată efervescența de astăzi, Orășelul Copiilor din trecut aduce multora nostalgia copilăriei, a iernilor de altă dată.
