La doar 78 de km de Sibiu, în inima Transilvaniei, se ascunde „Tărâmul Tuberozelor”, un loc cu un parfum deosebit sărbătorit anual printr-un festival din ce în ce mai popular. Hoghilag este denumirea administrativă a acestor locuri, iar numărul mare al prietenilor comunității se dovedește și în acest sfârșit de săptămână .
Tuberozele au fost aduse în România de sași, iar multă vreme acestea se cultivau doar în Hoghilag, sașii refuzând să vândă altora bulbii și ținând la mare secret metoda de cultivare a florilor. Astăzi, însă, tuberozele sunt motivul de mândrie al localității, iar despre munca depusa pentru creșterea acestora se vorbește deschis. Și mult, fiindcă mult efort este necesar pentru bucuria înfloririi. Tuberozele își arată frumusețea doar o dată la trei ani și nu oricum. Bulbii trebuie scoși toamna din pământ, protejați și replantați primăvara.
Elena Todea, fost inginer agronom și cultivator încă din tinerețe, spune că tuberozele sau, după denumirea lor științifică, „polianthes tuberosa” sunt originare din Mexic, fiind niște flori albe, cu mai mulți boboci pe un singur fir, care înfloresc pe rând. Mai spune, cu mândrie, că este prima cultivatoare de tuberoze din sat după plecarea sașilor și că este expertă în îngrijirea florilor, familia ei ocupandu-se de cultivarea lor de generații întregi. Elena Todea mărturișește că încă de pe vremea comunismului, avea o mică „afacere de familie”, producând aproximativ douăzeci de mii de flori anual pe care le vindea samsarilor din Piața Coșbuc din București, dar și în Ploiești și Craiova.
În Hoghilag cam toți iubitorii acestei flori dețin câte trei culturi pentru a se asigura că vor avea tuberoze în fiecare an.
Tuberoza este, fără doar și poate, un simbol pentru comună. Este, în același timp, prima floare din România și a treia din Uniunea Europa protejată și certificată IGP (indicație georafica protejată). Și mai este, din toate motivele de mai sus , dar și din multe altele, o rasfățată a cultivatorilor. Aceștia o trateaza cu blandețe, veghează la sănătatea ei (fiind atacată de paraziți), îi oferă afecțiune și se îngrijesc de cei care vin să o vadă. Nu degeaba, deci, marii parfumieri ai lumii caută tuberozele.
„Secretul succesului din această activitate vine din dragostea noastră pentru ele, tuberozele au nevoie de atenție și multă iubire, pentru că sunt ca niște ființe vii! În fiecare dimineață când merg pe câmp să le verific stadiul de dezvoltare, florile emană un parfum puternic… de parcă mă cunosc și vor să-mi răsplătească grija pe care le-o port!” – mărturisește Elena Todea.
Localnicii din Hoghilag sunt mândri de moștenirea lor. Pe porțile fiecărei gospodării de cultivator tronează o plăcuță cu un buchet de tuberoze însoțit de înscrisul: ”Producător”. O vizită în sezon, nu doar la Sărbătoarea Tuberozelor, este o experiență unică pentru orice turist, primit cu bucurie atât în gospodărie cât și între flori.
Deși până acum florile nu au fost vândute masiv, localnicii spun că inițiativa Festivalului „Hoghilag: Tărâmul Tuberozelor” a sporit semnificativ expunerea acestora și creșterea vânzării lor, motivându-i chiar să crească producția în anii ce urmează. Unii dintre producători au început să producă ei înșiși creme hidratante, săpunuri și uleiuri pe bază de tuberoză.
Festivalul tuberozelor din Hoghilag este, în același timp , o bună oportunitate pentru vizitatori de a cunoaște cea mai veche comunitate (chiar dacă aceasta nu mai e săsească) de cultivatori de tuberoze din România. Și mii de turiști fac asta deja!
Comuna s-a ridicat în parfumul florilor: există pensiuni și puncte gastronomice care întregesc experiența pe Tărâmul Tuberozelor.
Maria Duda a deschis propria afacere, numită „În șură la Maria”. A restaurat o șură veche unde acum musafirii se pot bucura de un loc liniștit pentru a lua masa.
Primarul Nicolae Lazăr spune ca Hoghilagul este depozitarul încă unei comori: vechea Biserică Evanghelică, devenită proprietate a Primariei. De altfel, chiar primarul Nicolae Lazăr a fost cel care a salvat-o: „Când am intrat pentru prima dată în biserică, am găsit înăuntru mai multe oi și un măgar. Acest lucru nu mi-a dat liniște, iar după o întâlnire cu părintele protopop i-am pus în față două variante: <ori rămâne la voi și moare, ori ne-o donați nouă și o vom salva>! Și am salvat-o! Și am transformat-o în comoara noastră” – spune Nicolae Lazăr.
Festivalul „Hoghilag: Tărâmul Tuberozelor” nu înseamnă doar parfumuri și flori, ci și o întâlnire autentică cu tradițiile și ospitalitatea localnicilor. Și anul acesta, în cadrul festivalului, turiștii au avut parte de tururi ale culturilor de tuberoze, de un recital de muzică tradițională în interiorul Bisericii Evanghelice, iar în curtea acesteia producătorii locali au oferit turiștilor spre vânzare cele mai de delicioase produse: de la miere, plăcinte proaspete și siropuri, până la produse artizanale de tâmplărie și ceramică.
Tuberozele, harnica și unita comunitate din Hoghilag și administrația locală au repus comuna pe hartă pentru a fi văzutaă – și mirosită!- de toți iubitorii de frumos din România.