În 1897 se năștea la Sibiu o figură care avea să ajungă pe culmile artei dramatice românești, dar ale cărei opinii politice i-au pătat biografia și i-au ingreunat destinul. A fost eleva lui Constantin Nottara, a cunoscut-o pe Lucia Sturdza Bulandra, a fost prietenă cu Tudor Vianu, a fost în preajma lui Mihail Sebastian și Mircea Eliade, iar Nicolae Iorga, ascultând-o, a denumit-o ˝Madam Poesis˝. I-a fost profesoară Leopoldinei Bălănuță și lui Florin Piersic, a semnat regia marelui spectacol Apus de soare. A fost membră a Mișcării Legionare, ˝ a ajuns să poarte atât uniformă legionară, cât și revolver˝ (după cum spune Vladimir Tismăneanu), a făcut pușcărie de două ori, s-a reabilitat și și-a continuat cariera impunându-se drept un profesionist extraordinar…
O viață ca un film!
Numele sibiencei este Marietta Sadova, fiica lui Toma și Ana Bârsan.
˝…În acest oraş frumos care are ceva din farmecul Vienei mi-am petrecut primii ani ai copilăriei. Copil neastâmpărat şi cam răsfăţat, făceam numai pozne. Între altele, pe la vârsta de patru ani, mama m’a luat cu ea la o petrecere, la Grüner-Wald. În timp ce mama dansa, eu mi-am băgat capul în ornamentaţiile unui portal. De intrat a intrat uşor, dar nu puteam să-l mai scot. Am început să ţip, petrecerea s-a întrerupt şi a trebuit să vie nişte soldaţi ca să taie mai multe stinghii, spre a fi liberată. Nişte hoţi au profitat de zăpăceală, şi au furat aproape toate hainele celor veniţi la serbare˝- își aduce aminte Marietta Sadova, într-un dialog purtat în 1931 cu Ioan Masoff pentru cotidianul (pe atunci!) Rampa.
A mers la școală, la pension, la Sf Francisc, la Sibiu, după ce înainte a schimbat câteva școli din București. A fost mereu agitată, ba chiar – așa după cum recunoștea- la una dintre școlile din București a avut un comportament băiețesc, ceea ce a produs disperarea părinților. Aceștia decid să o trimită înapoi la Sibiu, la pension. Învață aici disciplină, dar și cele două limbi obligatorii, germană și maghiară.
Revenită la București descoperă teatrul și încearcă să se înscrie, fără semnătura părinților, la Conservator. Nu reușește, fiindcă Lucia Sturdza Bulandra exclamă când o vede atat de mică de statură : ˝n-o să facem teatru de copii!˝. Dar obține grație lui Constantin Nottara calitatea de auditoare și asistă la toate cursurile.
Tatăl sau află, finalmente de isprăvile odraslei care, teatral, amenință că se împușcă dacă nu este lăsată să se facă artistă.
Marietta își continuă școală, se face remarcată și joacă pe scenă Naționalului bucureștean încă de foarte tânără.
Termină studiile în 1918 și se căsătorește cu Ion Marin Sadoveanu, un tânăr împreună cu care plecă la Paris pentru o vreme. Apoi se stabilesc la București acolo unde fondează în propria locuință gruparea POESIS care-și propunea reînnoirea formelor teatrului românesc. Sibianca devine recitatoarea principală a grupării, acesta fiind motivul pentru care Nicolae Iorga a denumit-o ˝Madam Poesis˝.
Al doilea soț, Haig Acterian, este cel care o introduce pe Maria Sadova în cercuri și mai exclusiviste (Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu etc).
Marietta se îndrăgostise de mai tânărul Haig Acterian…. Își lasă soțul și păstrează de la el o parte doar din nume: Sadova.
Haig Acterian, actor și regizor și el, este persecutat de fostul soț al Mariettei , ajuns între timp inspector și apoi director al teatrelor și operelelor din București. Împiedicat să-și urmeze cariera, noul soț al Mariettei scrie la gazete și publică poezie. Devine atras de Mișcarea Legionară, ca și partenera sa de viață de altfel și ca multe alte minți luminate ale României de atunci. Cred și ei în rezolvarea tuturor problemelor prin eliminarea, pe lângă bolșevici, a evreilor…
Vladimir Tismăneanu scrie, evocând conferința Cristinei Bejan (Universitatea Oxford) intitulată ˝Fascism and Drama: The Case of Marietta Sadova and Iron Guard˝ că Marietta Sadova ˝ a ajuns să poarte atât uniformă legionară, cât și revolverul, implicându-se nemijlocit în rebeliunea din ianuarie 1941˝.
Soțul Mariettei este arestat. La fel și ea. El este obligat să-și demonstreze atașamentul față de patrie prin participarea la război. În 1943, moare pe front.
Ea este eliberată după doar câteva luni.
Sibianca noastră devine un cadru didactic apreciat (cartea sa de exerciții dramatice apărută în 1942 ajunge referință pentru toți viitorii profesioniști) , dar este nevoită să se adapteze noii politici din România.
Se naște, astfel, o adevărată aventură: Marietta Sadova, în calitate de regizoare a Teatrului Național din Capitală, călătorește cu trupa de artiști în străinătate. I se cere, probabil drept condiție atât a călătoriilor cât și a reabilitării după etapa legionară din viața sa, să se întâlnească la Paris cu personaje celebre ale exilului precum Eliade sau Cioran, în scopul de a-i ˝influență pozitiv˝.
Influența, e limpede astăzi, nu s-a petrecut.
Marietta Sadova aduce, însă, de la Paris, în 1956, volume ale celor doi.
România literară din 22 iunie 2005 reproduce sub semnătura recent dispărutului scriitor Alex Ștefănescu, procesul verbal al interogatoriului lui Constantin Noica din 1958. Filosoful era întrebat de anchetatorii comuniști ce legături are cu străinătatea:
˝Legăturile mele cu străinătatea sunt următoarele: EMIL CIORAN originar din Răşinari, fiu de preot simpatizant legionar, în prezent se află în Franţa.(…). Cu acesta port corespondenţă legal, iar în anul 1956, prin MARIETA SADOVA, artistă care a fost la Paris cu ocazia unui turneu, am primit ilegal din partea lui CIORAN o carte intitulată «Ispita de a există». Această carte MARIETA SADOVA mi-a trimis-o la Câmpulung…˝- scrie România literară.
Marietta Sadova era deja un mare nume al teatrului românesc. Fusese decorată de regimul comunist, montase uluitoarea piesă Apus de soare ( cu sibianul George Calboreanu în rol principal – detalii aici) , era maestru emerit al artelor și deținătoare a Premiului de Stat.
Părea , deci, că este ˝cu regimul˝.
Totuși, Marietta Sadova este arestată din nou, în 1959, pentru introducerea în țară de materiale de propagandă anticomunistă: „uneltire contra ordinii sociale”.
Nu este singură, din lotul de arestați fac parte , pe lângă Noica, Alexandru Paleologu, Nicolae Steinhardt , Păstorel Teodoreanu și alții…
Marietta Sadova face pușcărie, însă își reface imaginea prin profesionalism. Montează în teatre din țară, din Cluj, Timișoara, Oradea sau Brașov.
Marea capodoperă Apus de soare, o aduce din nou, deși pensionată, în fața țării, în 1973 atunci când se inaugurează cu acest spectacol clădirea de astăzi a Teatrului Național. Se bucură de aplauzele sălii, invitată pe scenă.
Viața de film a sibiencei Marietta Sadova se încheie pe 17 iulie 1981, la București.
