Lumea Satului Copiilor SOS din Cisnădie este specială, alcătuită din poveștile fiecărei case, din dragostea cu care cei mici și vulnerabili devin mari și puternici, din pasiunea tuturor acelora care rescriu destinele celor pe care-i au în grijă. Povestea acestui loc începe în 1990, atunci când SOS Kinderdorf International din Austria încheie o importantă colaborare cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru a construi Sate SOS în România. Primul sat, un ansamblu de case în care copiii urmau să trăiască , într-un sistem unic în țara noastră, a fost finalizat pe data de 23 octombrie 1993, la Cisnădie. De atunci și până azi SOS Satul Copiilor Cisnadie , întins pe o suprafață de trei hectare și alcătuit din 18 clădiri, dintre care 12 sunt case familiale, o tabără, un loc de joacă și un teren de sport, a devenit casă și acasă pentru sute de copii. Transformați în adulți, marea majoritate cu BAC-ul luat, iar ulterior absolvenți de studii superioare sau angajați, copiii SOS revin deseori la Cisnădie pentru a-și revedea mamele sociale și locurile unde au crescut.
Educația este o prioritate în Satele SOS și asta a facut întotdeauna diferența. Toți copiii aflați astăzi în ocrotirea organizației urmează o forma de învățământ. SOS Satul Copiilor Cisnădie se bucură de performanțele profesionale ale copiilor săi ajunși medici, ingineri, IT-iști, asistenți sociali, bucătari și așa mai departe.
Lumea pe care a construit-o SOS Kinderdorf în România și la care pun umărul , din 1990 și până astăzi oameni pasionați, de la mame sociale, psihologi, specialiști în foundraising și nenumărați voluntari (începând chiar cu cei care formeaza Adunarea Generală a SOS Satele Copiilor România), înseamnă o muncă titanică și costuri uriașe. Din 2013, SOS Satul Copiilor Cisnădie a reușit să renunțe la dependența față de organizația-mamă din Austria ( mai puțin de 10% din bani provin de la Kiderdorf) , fondurile fiind obținute din donații, colaborări cu instituțiile locale și județene și finanțări de stat , toate românești .
În SOS Satul Copiilor Cisnădie trăiesc acum 47 de copii, în opt case familiale, câte patru până la șapte copii în casă, împreună cu mama lor socială care este ajutată de o „tante”. Și s-ar putea mai mult, însă, în ciuda bunelor intenții ale administrației, lipsa de personal profesionist capabil să gestioneze cu succes stresul creșterii unui număr mare de copii face acest lucru imposibil.
„Nu este ușor să găsești persoane dispuse să se mute într-una dintre case și să aibă grijă de așa mulți copii. Astfel, după pensionarea primelor mame am ajuns treptat de la 12 case pline la doar opt. Multe dintre doamnele care au venit la noi după două-trei luni au intrat în burnout total pentru că este, totuși, o muncă grea, de uzură. Să crești șase sau șapte copii care vin cu anumite probleme pe care trebuie să le depășască este greu iar majoritatea femeilor renunță repede.” – afirmă Florin Hariga, director al SOS Satele Copiilor Cisnădie
Povestea ei începe în Brașov la Centrul Social Poiana Soarelui patronat de Ion Țiriac, acolo unde avea grija de zece băieți. Odată cu închiderea centrului și transformarea lui într-un azil pentru vârstnici, Anelize, care nu voia să renunțe la jobul din asistența socială, vine la Sibiu. Este, deja, de mai bine de 12 ani „mamă” pentru copii. A pornit de la munca de îngrijitor copii, dar a preluat repede responsabilitatea unei case. Anelize este, fara doar și poate , pasionată de ceea ce face, iar rezultatele pe care le au copiii săi sunt o mărturie a atenției pe care le-o acordă.
Atașamentul celor mici față de Anelize este vizibil cu ochiul liber, iar al celor care au fost mici , dar au devenit mari, adulți, este vizibil ori de câte ori vin înapoi, „acasă” , să își vadă mama.
Mircea Farcaș, cunoscut de la emisiunea Chefi la cuțite unde a ajuns până în finală, este unul dintre copiii Anelizei. Ea l-a incurajat mereu, sesizându-i pasiunea și l-a sprijinit în permanență pentru a urma o școală profesională de bucătari. Mandra de el , Anelize își aduce aminte ca l-a indrumat să urmeze cursurile Colegiului Economic ”George Barițiu” . Acolo Mircea a devenit bucătar.
Tot parcursul lui Mircea a fost marcat de învățămintele profesorilor care i-au susținut talentul și s-au asigurat că face practică în clee mai bune hoteluri din Sibiu, de personalul Satului Copiilor, de încrederea dovedită de toți cei care au făcut parte din viața sa. Mircea locuiește acum la Cluj, este implicat în evenimente și este ajutat de Rareș, un alt tânăr care a crescut la SOS Satul Copiilor.
De altfel, poate e important de spus că o dată cu maturizarea și părăsirea organizației, copii sunt ajutați de SOS timp de trei ani cu plata chiriei, singura condiție fiind ca aceștia sa aibă un loc de muncă permanent.
Exemplele de bună practică pot continua. SOS Satele Copiilor sunt dovada unui sistem care funcționează cu succes și care, tocmai prin succes, reușește să stea pe propriile picioare convingând prin rezultate finanțatori mai mici și mai mari. Și asumandu-și și alte proiecte. Unul dintre ele – în Sibiu, concentrat pe prevenirea separării copiilor de familiile lor. Asistenții sociali lucrează cu familiile vulnerabile având ca obiectiv principal menținerea copiilor alături de părinții biologici, în mediul cel mai firesc, în sânul familiei.
România, devenită celebra in anii ´90 pentru felul în care avea grija de proprii copii, are astăzi exemple de dat oricui este dispus să le vadă. Iar unele dintre ele sunt aici, lângă noi.