Fotografiile de mai sus dezvăluie singura comparație care se poate face între cele două municipii. Unică, dar esențială.
Știu că venerabilei doamne Astrid Fodor îi displac paralelele între orașe. Le găsește (sau le găsea, pe vremea când presa locală mai avea ocazia să o intervieveze) nepotrivite având în vedere diferențele de mărime, de bugete și așa mai departe. Pe bună dreptate, până la un punct.
Populația municipiului Cluj Napoca este mai mult decât dublă (peste 286 mii , față de peste 134 mii), bugetul este mai mult decât dublu ( în 2024 – 3,5 miliarde lei față de 1,15 miliarde lei), iar comparațiile ar putea continua, în același stil, cu numărul de lucrări de investiții, valoarea lor, cu numărul de studenți etc etc.
Este greu, deci, să comparăm Clujul cu Sibiul.
Nu este, însă, foarte greu să comparăm primarii!
Sunt de câțiva ani buni un fel de navetist și am văzut ambele orașe trecând prin schimbări. Am urmărit primarii celor două municipii, cel puțin în ultimii trei ani, de la aceeași distanță, aceea a unui cetățean simplu, cu treburi oarecum egale în ambele orașe.
Contrar unui curent predominant în afara Clujului, nu toată lumea îl iubește pe Emil Boc. I se reproșează deseori preocuparea excesivă (sau exclusivă) pentru marile proiecte și ignorarea problemelor actuale, mărunte, i se reproșează felul în care se construiește în oraș și , evident, felul în care se circulă.
Pe de altă parte, contrar unui curent predominant în interiorul Sibiului, nu toată lumea o iubește pe Astrid Fodor. I se reproșează inexistența proiectelor mari, preocuparea excesivă față de mărunțișuri (schimbări peste schimbări în timpul lucrărilor), felul în care NU se construiește în oraș și , evident, felul în care se circulă.
Emil Boc este, însă, spre deosebire de Astrid Fodor, un primar cu o energie uluitoare. Este prezent în comunitate, se plimbă printre clujeni, dai peste el când își cumpără cafeaua și când își face cumpărăturile, îl vezi în autobuz, face live-uri din oraș, susține conferințe de presă…
Comunicând și umblând într-una (nu doar în prag de alegeri!), Emil Boc umanizează o instituție care la noi este rece, distantă, impersonală.
În plus, clujenii știu ce li se pregătește! Reprezentantul cel mai important al autorității locale le spune cum va arăta orașul peste 15 sau 20 de ani, că va avea metrou, centură metropolitană, le spune în ce faze sunt lucrările edilitare …
Am urmărit – direct interesat fiind- un live al lui Emil Boc despre centura metropolitană. A vorbit zeci de minute fără oprire, le-a arătat oamenilor unde o să fie legăturile, spre ce cartiere, cum se vor face traversările etc.
Este limpede, am spus de la început, că niciunul dintre marile proiecte ale Clujului nu se compară cu vreun Gușterland sau cu vreun Aquapark sibian. Întâi, fiindcă nu putem compara valorile și nici importanța. Dar, apoi , fiindcă sibienilor nu li se spune nimic despre ele. Dacă mai există sau nu, unde se vor realiza în cele din urmă, când și -mai ales!- dacă acestea sunt – de fapt- cele mai mari proiecte pe care le poate imagina Primăria Sibiului pentru oraș.
Raportarea la comunitate nu ține nici de mărime și nici de bugete. Ține strict de omul care se află în fruntea ei! El dă tonul întâi de toate prin exemplu personal.
Îmi aduc aminte că după ce a preluat atribuțiile de primar, Astrid Fodor era preocupată de felul în care o vor percepe oamenii, de comparația pe care aceștia, involuntar, o vor face cu Klaus Iohannis. I-am spus că nu cred că sibienii se așteaptă ca ea să fie Klaus Iohannis (astăzi nici măcar Klaus Iohannis nu mai este Klaus Iohannis!) și când i-am spus asta m-am gândit că are ocazia de a puncta acolo unde fostul primar nu a reușit. Putea câștiga fiind (atunci!) mai puțin arogantă decât fostul său șef, putea câștiga printr-un altfel de relaționare cu sibienii decât avusese fostul primar care nu ținea audiențe etc.
A eșuat, însă!
În plus, între timp a coborât trepte serioase și în clasamentul relevanței liderilor administrațiilor publice (clasament în care, trebuie să recunoaștem, Klaus Iohannis era pe atunci chiar vârf), iar orașul, din păcate, a urmat-o.
Emil Boc transmite (fără a avea pretenția că mulțumește pe toata lumea!) disponibilitate și viziune, adică exact ceea ce locuitorii așteaptă atât de la un primar, cât și de la instituția pe care o conduce. Oare, la rându-i, primarul Sibiului are aceste calități și nu le transmite sau pur și simplu nu le are?
Sibiul, orașul acesta uluitor, are puterea de inspira oameni. A facut-o cu mulți, mai puțin cu primarul său actual.
***
P.S. Este cu adevarat dificil să comparăm numărul și anvergura proiectelor celor două municipii. Poate este, însă, interesant, cum au abordat cele două administrații situații similare și de aceea voi prezența câteva exemple, în viitor: malurile Cibinului vs malurile Someșului, traseele pentru biciclete, parcurile, parcările și legăturile rutiere.