Mai puțin vizibil decât fotbalul și categoric mai puțin finanțat, handbalul este, totuși, unul dintre sporturile importante ale României. Iar pentru Sibiu, o disciplină a cărei poveste echivalează cu un act de naștere.
Astăzi, handbalul sibian adună în jurul său pasionați (și pasionate!) ale căror ambiții sportive merită aplauze. Sunt cei care continuă frumoasa tradiție a acestui sport, care îi onorează istoria prin rezultate muncite și prin eforturi, de cele mai multe ori colosale, pentru a merge înainte. Sunt, în fine, continuatorii îndepărtați ai momentului 1921, atunci când, la Sibiu , se juca primul meci de handbal de pe actualul teritoriu al României. Deveneam, apoi, o veritabilă capitală a acestui sport.
Deși originile handbalului se găsesc, conform multor cercetători, în epoca medievală, bazele formei sale moderne sunt atribuite lui Karl (Carl) Schelenz, un profesor de sport din Berlin. El este cel care, în 1917, împreună cu Erich Konigh și Max Heise a publicat primul set de reguli ale handbalului (modificate, apoi, în 1919).
Ei bine, la un meci demonstrativ de handbal, la Berlin, asista în 1920 și profesorul sibian de sport Wilhelm Binder, de la Liceul Brukenthal.
În Hronicul Handbalului Românesc semnat de Dumitru Popescu- Colibași și Radu Bădescu se povestește ce a urmat: „Profesorului Binder i-a plăcut acest joc atletic şi l-a introdus la rîndul său în programul Liceului <<Brukental>> chiar din toamna acelui an. Dar nu-şi lăsa elevii <<să bată mingea>> dacă nu făceau şi atletism, considerînd această disciplină …<<baza oricărei activități sportive. Cît timp voi fi profesor, nu voi admite handbalişti care să nu fie totodată atletici>>”.
Profesorul sibian reușește să facă din handbal un sport față de care tinerii, dar nu numai ei , să manifeste un interes deosebit. Așa se face că în ziua unanim acceptată drept zi de naștere a handbalului în România, pe 17 iunie 1921, la meciul de la Sibiu sunt consemnați 2000 de spectatori, conform volumului Handbal de la A la Z al lui Hristache Naum.
La o zi după, în publicația Siebenbürgische-Deutsches Tageblatt scrie între altele: ˝…În afară de handbal, s-au desfășurat jocuri demonstrative şi de baschet, faustball precum şi de fotbal…˝.
Există, deci, confirmarea evenimentului, iar istoricul Răzvan Pop explica în urmă cu câțiva ani că meciul legendar a avut loc între echipa Colegiului Brukenthal și Echipa Liceului Evanghelic de Fete (actualul Liceu Agricol). Locul desfășurării acestuia, conform istoricului sibian, a fost fost terenul pe care se află astăzi Baza Sportivă Luceafărul, în spatele Colegiului Național Octavian Goga.
Arbitru a fost, evident, Wilhelm Binder, același care, între timp, reușise să facă din handbal disciplină obligatorie la Brukenthal.
Avântul sportului crește. Presa scrie în continuare despre meciuri, le comentează, iar profesorul Binder primește aprecieri: „Duminica trecută a avut loc un meci de handbal între două echipe ale două școli gimnaziale de profil real. Nu poate fi pus la îndoială faptul că a adus însemnate avantaje jucătorilor care și-au folosit intens atât partea superioară cât și partea inferioară a corpului. Acest sport poate fi practicat indiferent de anotimp…Nu putem fi siguri, însă, dacă evocă aceeași intensitate precum fotbalul, dar nu duce lipsă de tactică…Putem să-i mulțumim profesorului de sport Binder și elevilor săi pentru implicare și dezvoltarea acestui nou sport. Meciul a fost strâns, iar scorul final a fost 4:3…”- scrie în Siebenbürgische-Deutsches Tageblatt pe 9 noiembrie, același an.
La Sibiu se contura, destul de rapid, drumul handbalului spre sport profesionist. Deja în 1924, conform Hronicul Handbalului Românesc, în oraș se organizau amicale între echipe locale și altele din Brașov și Mediaș. Ceva mai târziu, în 1926, Societatea de Gimnastică din Sibiu (Hermannstädter Turnverein) înființează o secție de handbal și la scurt timp asociații sportive din alte orașe ardelene îi urmează exemplul.
Pe de altă parte, prof. Wilhelm Binder organizează în anul 1928 primul curs de arbitri cu 8 candidați dintre care numai doi vor deveni absolvenți. În acea perioadă, handbalul era de două feluri: cel cu 11 jucători și cel cu șase jucători pe teren plus un portar . Abia după Război avea să fie adoptată la nivel universal forma de șase plus unu de astăzi.
În 1931 Societatea de Gimnastică din Sibiu organizează un campionat de handbal cu participarea reprezentativelor oraşelor Braşov, Bistrița, Reghin și Mediaș, câştigat de sibieni.
Se înființează Federația Sportivă de Handbal, desprinsă din Federația Română de Baschet, Volei și Handbal, iar în 1936 la Jocurile Olimpice din Germania, România participă cu o echipă alcătuită (cu tot cu rezerve) din 12 sibieni, doi medieșeni și doi bucureșteni și obține locul cinci. Din 1931 până în 1938 Societatea de Gimnastică din Sibiu este de șapte ori campioană națională la handbal, până la înfrângerea din Campionatul intern din 1938 în fața unei echipe din Brașov. În același an, la Campionatul Mondial au luat parte două echipe medieșene și șapte din Sibiu o performanță impresionantă, dat fiind că acestea au fost singurele echipe românești calificate la acel campionat.
Încă un detaliu intersant și mai puțin cunoscut: tot un sibian, Ioan Schuschning absolvă la Berlin primul Curs de Arbitri organizat de Federația Internațională și obține primul ecuson de arbitru internartional din handbalul românesc.
După Al Doilea Război Mondial, ca întreagă societate de altfel, și handbalul se schimbă. Se simte centralizarea, însă rezultate importante rămân în portofoliul echipelor din Ardeal. Ale actulului județ Sibiu, mai exact! Bunăoară, în 1946, se reia Campionatul intern, acolo unde, pe locul I se află echipa feminină KARSE din Mediaș. În 1948, toate primele trei locuri ale handbalului național feminin sunt ocupate de echipele noastre. Ba mai mult, pentru locurile I și II au luptat una contra celeilalte două echipe din același oraș: Mediaș. Așa se face că topul a arătat în final astfel : locul I- IRTI Mediaș, locul II- Voința Mediaș , iar locul III- Avântul Agnita. Același an aduce echipa de masculin a Sibiului ( botezata ARSENAL) pe locul I în Campionatul Național.
Anul 1950 face loc tot handbalului în 7, în săli, dar este considerat și anul renașterii acestui sport.
Drumul pornit in 1921 la Sibiu, trece, în timp, handbalul românesc prin momente de glorie mondială și toate au , pe lânga calitatea unor imense bucurii și pe aceea a speranței că, la un moment dat, se vor repeta.
SURSA FOTO: razvanpop.ro , preluare Alt Hermannstadt