Cornel Irimie este cel căruia Sibiul îi datorează organizarea Muzeului ASTRA din Dumbrava Sibiului, inaugurat în 1967 sub denumirea Muzeul Tehnicii Populare. A fost, așa cum avea să-l descrie actualul manager al Muzeului Național Brukenthal, dr. Alexandru Chituță, un cercetător dedicat și un director înțelept.
Nu există dubii în legătură cu priceperea sa sau cu eforturile de a pune la punct, la Sibiu, instituții muzeale de valoare internațională. S-a format sub îndrumarea academicianului Dimitrie Gusti, cel al cărui nume îl poartă astăzi Muzeul Național al Satului de la București, iar la trei ani după întoarcerea în Sibiul natal (pe care l-a părăsit întâi pentru Sighișoara, pentru cursurile liceale, apoi pentru București pentru cele universitare și pentru primele sale locuri de muncă), Cornel Irimie înființează Secția de Artă Populară a Muzeului Brukenthal. Se întâmpla, deci, în 1956. Mai exact, după ce, în 1950 se desfiintase Muzeul ASTREI și o parte dintre colecții ajung la Palatul Brukenthal.
Profesorul dr. Corneliu Bucur, în catalogul Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA asocia demersurile de atunci ale lui Cornel Irimie cu primele acțiuni de organizare a celui mai mare muzeu în aer liber din România ˝care pe atunci a părut multora o utopie˝.
˝După obținerea terenului (în anul 1960) … în anul următor a fost convocat la Sibiu un colocviu al celor mai valoroși cercetători și muzeografi din institutele Academiei și din muzeele mari din țară (…) în scopul dezbaterii proiectului noii instituții muzeale, în scopul stabilirii profilului său tematic și caracterului de reprezentare teritorială˝- scrie prof. Bucur în volumul apărut în 2007.
Se stabilește atunci, după ˝îndelungi dezbateri˝ organizarea unui ˝muzeu al meșteșugurilor și industriilor populare˝ de pe întreg cuprinsul României , profil aprobat în anul 1962 sub denumirea Muzeul Tehnicii Populare. Sub îndrumarea științifică a lui Cornel Irimie se elaborează Planul tematic, documentul esențial pe baza prevederilor căruia, în 1963 încep lucrările.
Cornel Irimie era, deci, o somitate nu doar în domeniul său, ci o personalitate a orașului, creatorul unui muzeu devenit astăzi simbol al Sibiului.
În anii aceia, Muzeul Tehnicii Populare funcționa sub umbrela administrativă a Muzeului Brukenthal, iar Cornel Irimie devenise director adjunct al acestuia din urmă. Importanța Muzeului Brukenthal, dar , probabil și marele jaf din mai 1968 au făcut ca Securitatea să acorde o atenție specială instituției și angajaților săi.
Cornel Irimie este filat consistent în iunie 1968, așa după cum arată documentele CNSAS . Pe urmele sale au fost ofițeri atât în Sibiu cât și în București, în timpul deplasărilor sale. Fiecare pas prin Capitală, acolo unde fusese în delegație, este descris în note aflate la CNSAS, inclusiv întâlnirea pe peronul Gării de Nord cu fiica sa, studentă pe atunci în anul I, la București. Sunt descrise în detaliu traseele lui Cornel Irmie, sunt prezentate clădirile în care a intrat, mașinile cu care s-a deplasat, sunt evocate numele celor cu care s-a întâlnit, ba chiar , în cazul întâlnirii cu fiica sa, este relatată discuția dintre ei (referitoare la examenele acesteia).
Cornel Irimie era filat și în Sibiu- în documente se arată traseul de la Gara, după întoarcerea de la București, până acasă.
Ziua de 18 iunie 1968 probabil le-a dat ceva mai multe bătăi de cap urmaritorilor lui Cornel Irimie din pricina unui gest pe care acesta l-a făcut spre seară.
După relatarea mișcărilor de pe parcursul dimineții, securiștii raportează:
˝La ora 17 a ieșit și a mers la garajul din strada Pasajul Lupeni nr.8. Aici era așteptat de fiul său în etate de 10-12 ani cu care s-a urcat în autoturismul său garat la adresa menționată și s-au deplasat în fața locuinței lor (aflată pe strada Constituției -n.n). De aici s-a urcat și soția celui în cauză și toți trei s-au deplasat pe șoseaua Rășinari km.5 întrând la Muzeul Tehnicii Populare Sibiu. (…)
De la muzeul sus scris cei trei au plecat la ora 19.40 și cu același mijloc de locomoție au mers pe șoseaua Sibiu-Alba Iulia până la indicatorul Comuna Șura Mică.
Pe drumul care duce spre această comună Irimia a oprit mașina și timp de 4-5 minute a coborât de la volan uitându-se pe câmp. După timpul menționat s-a înapoiat pe același traseu la garajul de pe strada Pasajul Lupeni˝.
Descrierea zilei continuă cu explicații în legătură cu garajul, pe care familia Irimia îl deținea împreună cu locatarii de la adresa din Pasajul Lupeni, dar și cu posibilele familii vizitate la o altă adresă, aproape de locuința lui Cornel Irimia.
Pe următori i-a framântat, însă, staționarea și ˝privitul în câmp˝ de mai devreme.
˝Menționăm că locul în care numitul Irimia a staționat pe drumul ce duce în comuna Sura Mică a fost controlat după aproximativ 7 minute și nu s-a găsit nimic compromițător lăsat de cel în cauză. Totuși, specificăm faptul că aproape vizavi de locul respectiv se găsea posesorul motoretei 46 BV 8843 ce aparține numitului Moga Zaharia (…) care părea că repara ceva la motoretă˝- scriu ofițerii.
Cornel Irimie a fost filat zile în șir, a fost fotografiat împreună cu soția, dar și alături de colegi. S-a întâmplat la fel și cu alți angajați ai Muzeului Brukenthal, de-a lungul anilor.
În 1974, Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne (din care făcea parte și Securitatea Sibiu) decide să deschidă un ˝dosar de obiectiv˝ în legătură cu Muzeul Brukenthal, justificat de valoarea colecțiilor sale, dar și de relațiile cu străinătatea și de persoanele cu atitudini ostile din rândul personalului.
˝…Acest sector oferă cadrul prielnic încercărilor persoanelor interesate de penetrare a unor idei și concepții străine ideologiei noastre.
Având în vedere că în cadrul muzeului sunt cunoscute persoane cu antecedente politice, persoane cu atitudini și manifestări negative ori legături cu cetățeni străini, pentru organizarea muncii informativ-operative (…) propunem deschiderea dosarului de obiectiv Muzeul Burkenthal˝- scrie în inițiativa sa un locotenent colonel sibian.
Ei bine, de acolo înainte, notele legate de Muzeul Brukenthal privesc inclusiv situații administrative, de genul deteriorării condițiilor din Sala cu Frescă sau vizite ale unor oficiali străini precum directorul Galeriei Naționale de Artă din Washington, J.Carter Brown (în octombrie 1977).
Ca fapt divers, pe parcursul vizitei, Brown a fost însoțit în județ de trei persoane, dintre care două erau surse ale Securității sibiene.
Numele lui Cornel Irimie apare și într-o informare referitoare la deplasarea în 1981 în străinătate, la Simpozionul Internațional de Ceramică din Austria, a unui grup de sibieni. Informarea este scrisă de președintele Comitetului Județean pentru Educatie și Cutură Socialistă, Ioan Munteanu, el însuși participant la deplasare. Informarea în detaliu era o obligație a celor care se deplasau în străinătate, ba mai mult- chiar o condiție pentru a mai beneficia în viitor de astfel de avantaje.
˝Întregul simpozion s-a realizat într-o atmosfera de prietenie și respect reciproc. Nu s-au ridicat probleme care să leze sentimentul patriotic …˝-scrie în informarea deținută de CNSAS.
Cornel Irimie moare în anul 1983, Securitatea, însă, continuă să producă maculatură, relevantă sau nu. CNSAS deține rezumate ale analizelor informativ-operative efectuate în instituțiile muzeale din întreagă țară (inclusiv Sibiu), măsurile dispuse, note referitoare la diferite probleme (precum cea a sistemului de alarmă de la Brukenthal) sau planul de măsuri ˝Muzeul˝ – elaborat în 1988 și care menționează, între multe altele, persoanele din Brukenthal ˝cunoscute cu relații și legături în străinătate˝, dar și ˝elementele˝ cunoscute cu manifestări dușmănoase , ˝cu comentarii ostile la adresa politicii culturale a partidului și statului˝.