ÎN SPATELE OBIECTIVULUI. DANIEL BĂLȚAT ȘI PRIMELE SALE FOTOGRAFII: „AM ZIS CĂ APARATUL E STRICAT… NU ERA!˝

Una dintre cele mai vechi forme de comunicare, imaginea, este astăzi, mai simplu decât oricând, la îndemână oricui. Și, deși acest lucru îi face pe toți utilizatorii mai buni comunicatori, nu îi face, automat și cu adevărat, fotografi.
Despre drumul până la artă, despre studiu, exercițiu și talent pot vorbi, în detaliu și cunoștință de cauza câțiva sibieni, iar unul dintre aceștia este Daniel Bălțat.
Cunoscut tuturor pasionaților de fotografie, dar și presei dată fiind activitatea sa în domeniu și apropierea de artistul fotograf Fred Nuss, Daniel Bălțat este o figură aparte nu doar prin muncă și rezultate, ci și prin atitudine. Este un vorbitor calm, cu un timbru distinct. Amintește, într-un fel -și din punctul acesta de vedere- de maestrul său. Este un interlocutor plăcut, priceput și totuși modest, un lector cu talent dovedit.
„Eram în liceu și am primit un aparat de fotografiat. Era undeva prin 1998 și eram foarte entuziasmat, dar pe cât de mare a fost entuziasmul, pe atât de mare mi-a fost și dezamăgirea după ce am developat primele poze. Nu era ce-mi imaginasem, erau plate, fade, neclare, culorile nu erau ok. Situația m-a ambiționat, am zis că ceva nu este bine și am demontat aparatul. Am zis că poate e stricat… Nu era! În schimb era un aparat aproape de jucărie, foarte slab, cu puține reglaje. La un alt moment dat am văzut într-un târg de vechituri un aparat foto, un Zenit (aparat foto rusesc) și domnul care-l vindea a spus că nu funcționează. L-am cumpărat și l-am dezasamblat fără să-l mai montez la loc, dar am înțeles cum ar trebui, de fapt, să fie un aparat de fotografiat” – povestește Daniel Bălțat, astăzi formator autorizat, unul dintre lectorii Școlii de Fotografie „Image Art” și fondator al acesteia.
Timpul i-a scos în cale o altă cameră rusească, Smena. Așa a început totul: studii temeinice, zeci de cărți citite și revelația conturării drumului său în viață: fotografia.
Daniel Bălțat s-a înscris la Facultatea de Jurnalism cu gândul la meseria de fotoreporter. A făcut practică la ziar, acolo unde l-a cunoscut pe Fred Nuss – o întâlnire memorabilă, așa cum a fost pentru toți cei care au avut acest privilegiu.
„A fost începutul unei lungi prietenii… De la el am învățat compoziție, estetică, am învățat ce face ca imaginile să fie considerate bune. El era un artist, nu doar un fotoreporter. Am înțeles lucrând împreună că în imaginile pe care le face pune suflet și creativitate, că le face să aibă un <cârlig vizual>, după cum spunea el. Oricât de banal era cadrul, fotografia trebuia să pară interesantă pentru privitori” – își amintește cu nostalgie Daniel Bălțat.
Munca la ziar a avut și momentele sale tensionate, nu lipsite de învățăminte, însă. Bunăoară, la o conferință importantă la care participa și președintele Germaniei dar la care Fred Nuss nu a putut ajunge, Daniel Bălțat a devenit „vioara întâi˝ în ilustrarea pentru cititori a evenimentului. A reușit să treacă peste emoții, să aplice cu calm tot ceea ce a învățat și să livreze, între altele, o fotografie despre care însuși Fred Nuss a spus că este „de publicații mari”.
Momentul acela i-a reconfirmat drumul, iar astăzi în portofoliul profesional al lui Daniel Bălțat sunt sute de poze cu președinți, sute de la evenimente de importanță locală, națională sau internațională. Au urmat expoziții la care Daniel Bălțat a luat premii mari, dar și cea de care este cel mai mândru, din Luxemburg, din 2007, acolo unde a prezentat fotografii din Sibiu.
După terminarea facultății a predat cursul de fotografie în istitutia pe care a absolvit-o. Acolo a realizat sursa nemulțumirilor pe care, la rândul său, le-a avut ca student: „Eram dotați doar cu un aparat și un calculator, iar în sală aveam 40 de studenți… Nu poți face performanțe cu așa ceva. Foarte mulți mă întrebau despre aparatură, despre fotografii și tehnică și la un moment dat un student m-a întrebat de ce nu fac eu o școală sau un curs separat de fotografii˝- își amintește Daniel Bălțat. A fost, într-un fel, momentul nașterii Școlii de fotografie.
La „Image Art” cursanții învață, weekend de weekend timp de două luni, tot ce ține de fotografie- de la un scurt istoric, la utilizarea aparatului, de la tehnică și tehnici de lumină, la munca în studio. La final, ca hobby sau ca profesie, elevii școlii vor stăpâni fotografia. Cu toții își realizează propriul portofoliu la final.
La școală, cursanții învață șase tipuri diferite de fotografii : fotografie de portret, de arhitectură, natură, nocturnă, de fotoreportaj și de reclamă. Cursurile sunt atât practice cât și teoretice și includ tot procesul de realizare a unei fotografii, de la deplasarea în locații precum cea de duminica această, de la Tălmăcel și până la editarea sa.
„Elevilor le recomandăm să vină cu aparatul propriu, dar sunt și tineri care nu știu 100% dacă le place sau dacă asta doresc să facă și atunci le împrumutăm noi un aparat pe perioada cursului. Mulți au o imagine foarte idilică despre fotografii din cauza telefoanelor și consideră că, de fapt, este foarte ușor. Când văd ce înseamnă cu adevărat fotografia, unii se descurajează” explică Daniel Bălțat care acum dezvoltă și o platformă, astfel încât o parte dintre cursuri să fie disponibile online.
Daniel Bălțat folosește -iar aceasta a fost deseori o întrebare printre curioși- un aparat Fujifilm x-T3 : „ Din punctul meu de vedere satisface toate nevoile, deși consider că nu aparatul te face un fotograf mai bun, aparatul este doar o unealtă… Fotografia- cum o văd astăzi – este o comunicare absolut necesară societății. Fotografiile ne definesc, la fel ca modul cum mergem pe stradă, sau cum ne îmbrăcăm. Vorbim prin fotografii, iar fiecare fotografie este, de fapt, despre noi.”