Eficiența în Educație începe cu perfecționarea acelora care și-au asumat rolurile de educatori, învățători sau profesori, cu pregătirea lor continuă. În viață, nu doar în școală, se simt amprentele lăsate de cadrele didactice de-a lungul perioadei de învățare și pentru ca aceste urme să contribuie la construcția unui adult valoros societății (și fericit!) nevoia de pricepere la catedră este esențială. Aceasta este ideea în jurul căreia s-a înființat și funcționează la Sibiu, din 2018, FINNISH TEACHER TRAINING CENTER. Co-fondatoarea, sibianca ELENA LOTREAN, este cunoscută pentru activitatea sa de-a lungul anilor, pentru implicarea în proiecte locale publice sau private, în programe europene și, evident, pentru înființarea Școlii Româno-Finlandeze.
Reporter: Cum a început călătoria dumneavoastră în domeniul educației și al formării cadrelor didactice?
Elena Lotrean: Eu sunt cadru didactic la origine, sunt profesor de română și engleză, dar am predat, de fapt, comunicare și lucru în echipă la Liceul Pedagogic, acum mai bine de 20 de ani. Am făcut foarte multă muncă de tineret, adică voluntariat la nivel local, național și european. Am fost președinte al Confederației Europene a Centrelor de Tineret, am avut multe proiecte cu Consiliul European și Comisia Europeană unde se punea accent pe învățare. Foarte multe dintre conceptele pedagogice moderne le-am învățat din munca aceasta, nu din facultate. Am ajuns, ca profesor , să predau după metode de educație nonformale aprofundând ce învață tinerii și ce rămâne pentru ei ca să ia mai departe. Apoi parcursul meu a fost destul de interesant: am mers în zona instituțională, am lucrat la Primăria Sibiu, la Casa de Cultură a Municipiului, într-o corporație, am fost director de resurse umane la Adeco România și în 2004 mi-am pornit propria mea firmă, „Future Capital”, în care am făcut foarte mult training pentru companii și educația adulților. Deci, practic, în ultimii 15 ani cu asta m-am ocupat. În 2016 am înființat împreună cu Radu Szekely Școala Româno-Finlandeză și m-am axat pe formarea profesorilor, având mai multă experiență în acest domeniu. Remarcasem această nevoie din perioada în care făceam training pentru companii, văzând foarte mulți adulți cumva anxioși când venea vorba de relaționarea cu cei din jur. Iar problema aceasta venea din școală , acolo unde se pun bazele de relaționare. Dacă acolo lucrurile erau toxice avem tendința să ne purtăm la fel și în viața de adulți.
-Spuneți că școala românească poate crea anxietate pentru viitorii adulți?
-Pot spune lucrul acesta, dacă ne uităm și la evaluări, acestea urmăresc să te prindă unde greșești, nu să-ți arate unde strălucești. Școala este locul unde greșești cel mai mult. După ce „treci pe curat˝, în viață, ar fi bine să nu mai greșești așa mult.
Locul în care putem greși și experimenta este școala! Nu trebuie să fim perfecți acolo ,ci trebuie să ne perfecționăm ,să încercăm să fim cât mai buni.
-Revenind la înființarea Finnish Teacher Training Center…
-Am observat nevoia profesorilor de a fi expuși la alte modele, de a vedea cum pot fi făcute lucrurile altfel, de a schimba mentalitatea și paradigma în educație. Până la urmă scopul educației este să arăți copilului cât de frumos și interesant poate fi subiectul predat, iar pentru asta trebuie să ne folosim de tot ce există în societate și în lume pentru a menține interesul celor cărora le predăm (…) Noi trebuie să facilităm învățarea, să creăm acele contexte în care elevul să poată învăța, și atunci profesorii ar trebui să iasă din paradigma <eu predau> și să intre în paradigma <ei învață>.
-Cum de ați ales să vă concentrați pe modelul finlandez?
-Radu Szekely a stat în Finlanda aproape 20 de ani, a fost profesor universitar acolo. Am avut, astfel, împreună cu el, acces la sistemul lor de educație, plus rezultatele pe care finlandezii le au la testele PISA. M-am uitat în special la ce fac ei pentru formarea profesorilor: finlandezii au o formare foarte strictă, profesorii au o practică pedagogică foarte bine pusă la punct. La noi, spre exemplu pentru evaluare, în funcție de facultate, se fac între patru și șase ore. Când ajungi la clasă să predai, 25% din munca ta de profesor este evaluare, iar tu doar cu șase ore de pregătire te poți împotmoli în a le da copiilor lucrări de control sau în a-i asculta la tablă. Există o mie de alte feluri de a evalua, exista proiecte, esee și multe altele care pot fi folosite pentru a vedea cu adevărat la ce nivel este copilul.
Ei bine, de aceea noi am luat formarea finlandezilor și am divizat-o în 14 module de câte două zile care pot fi făcute și individual și în cadrul unui program bine stabilit.
Nu pot spune că tot ce facem în România este prost, dar nu avem un fir logic destul de bun astfel încât la terminarea modului pedagogic profesorul să meargă în fața clasei și să zică <eu știu>. Noi încercăm să le oferim profesorilor instrumente prin care să devină stăpâni pe ei și să înțeleagă ce înseamnă managementul clasei și al învățării, nu să vorbească ca televizorul.
-Care sunt principalele aspecte ale sistemului educațional finlandez care ar putea fi implementate în țara noastră?
-Ce am învățat eu din Finlanda este partea de procese, cum se face un lucru. Nu poți lua sistemul lor și să-l implementezi aici pentru că suntem societăți diferite, oameni diferiți, dar ce poți lua de la ei este cum să-ți creezi propriile procese care să funcționeze. Sunt multe metode pe care le poți folosi.
Finlandezii când și-au făcut reforma educațională au urmărit ce se întâmplă în alte state și au testat în școli pilot ceea ce se făcea bine. Am preluat mult de la ei pe partea de metode, precum pedagogia constructivistă, spre exemplu. Învățământul nostru este puțin diferit, noi avem mai multă parte teoretică. În Finlanda învățământul este împărțit în university și university of applied science sau de științe aplicate – la noi cel mai aproape ar fi politehnica. În Finlanda și pedagogia intră la științe aplicate și te duce într-o zonă practică.Acolo, școala te învață să-ți valorizezi talentele și hobby-urile pentru a deveni un cetățean-model în societate.
-Ați vorbit despre cele 14 module, puteți detalia?
-Avem de la comunicare, la neuroștiințe, la școala și comunitatea, școala și familia, profesorul digital … toate sunt construite să acopere o plajă largă de interese pe care le-ar avea profesorii…
-Ați observat o evoluție în activitatea participanților la cursuri?
-Avem feedback pozitiv, dar este complicat de urmărit. Din 2018 de când am lansat proiectul am avut undeva la 5000 de profesori. În general cursurile s-au ținut fizic pentru că nevoia de relaționare a fost mereu prezentă. Poate numărul de 5000 poate părea mare, dar sunt 230 de mii de profesori în România…
Foarte mulți profesori au preluat ceea ce au învățat și au aplicat în sălile de clasă reușind să se înțeleagă pe ei ca oameni în raport cu copii. Sunt și profesori care ,în urma cursurilor, au dezvoltat proiecte în școlile lor, iar acestea sunt rezultate cu care ne putem mândri.
-Vedeți o schimbare a mentalității în sistemul educațional românesc, bazat după cum ați punctat și dumneavoastră, pe penalizări?
-Cred că încet-încet se mută accentul de pe penalizare, profesorii văd că se poate și altfel. Îmi doresc de la ei să continue, să nu renunțe, pentru că nimic nu iasă din prima chiar dacă, din păcate, asta ne învață din prima școala: că dacă nu-ți iasă ceva din prima nu <ai greșit> ci <ești greșit> . Greșeala este firească! (…). Trebuie să ne gândim că dacă Thomas Edison s-ar fi oprit la a noua mie încercare trăiam, poate, încă în întuneric.Lumea trebuie să înțeleagă că greșeala este firească, inclusiv pentru profesori de la care lumea așteaptă prefecțiune. Trebuie să învățăm cum să gestionăm aceste greșeli- acesta este un proces de învățare, astfel și copii pot vedea și înțelege că nu este un capăt de lume dacă au greșit.
-Cum ați adaptat metodele la specificul și nevoile sistemului românesc de învățământ ?
-Asta face fiecare profesor în parte. Metodele sunt destul de clare: vezi ce funcționează și cum funcționează pentru tine. Am avut feedbackuri de la profesori care au încercat mai multe metode până au găsit-o pe cea potrivită pentru ei. Totul este să simți tu că modelul ales de cadru didactic are efect în raport cu el și cu clasa la care predă. Noi pregătim profesorii pentru gestionarea rezultatelor oricare ar fi acestea și pentru cum să faci din orice, un prilej de învățare…
-În ce categorie de vârstă se încadrează profesorii care participă la cursuri?
-Am avut colegi de toate vârstele, dar generațiile mai în vârstă sunt mai interesate….
-Care este viitorul Finnish Teachers Training Center?
-Construim niște programe pentru școlile care se confruntă cu abandon școlar. Vrem să ajutăm aceste instituții, să fim alături de directori în eforturile lor de a aduce copii înapoi și de a preveni și reduce acest fenomen tragic, vrem să oferim instrumente care să ajute copii și școlile în situații dificile pe care ei nu le pot controla precum rechizite, mâncare etc.