Este o cladură infernală încă din zorii zilei, iar în poligonul din Daia (˝Perii Dăii˝) studenți militari din Canada, Grecia, Georgia, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, SUA și România au început deja instrucția. Cinci ateliere coordonate de col. Radu Monoranu și colegii săi lt.Mihai Dan, lt.Cosmin Ioan, mr.Adrian Ciripan, lt.Ovidiu Sturlică și lt.Cătălin Ungurian: instrucție genistică (trecerea cursurilor de apă), apărare CBRN (trecerea unor raioane de teren incendiate), instrucție tactică (pregătirea misiunii și analiza terenului/punctul de comandă, patrulare și reacție), călire fizică și psihică (deplasare rapidă, aruncare grenade, forță, obstacole), tragere cu armament de infanterie (cunoaștere, montare/demontare armament, antrenament). Este ceea ce fac, după manual, și restul partenerilor NATO în pregătirea lor și reprezintă un eveniment rarisim pentru un jurnalist.
Poligonul din Daia s-a schimbat total față de ceea ce sibienii get-beget de 40 de ani+ știau că înseamnă (sau au auzit că înseamnă) acest perimetru de nu mai puțin de 160 de hectare. În timp record poligonul a parcurs drumul de la un fel de tabără pe model sovietic, cu câteva barăci în care stăteau grămadă, în condiții spartane, zeci de militari, până la nivelul european de acum. De altfel, Daia a urmat traseul schimbărilor pe care s-a aflat și se află întreaga Academie a Forțelor Terestre de la Sibiu ale cărei transformări au fost deseori evocate (inclusiv aici) și, de cele mai multe ori, nu de civili, ci de specialiști militari internaționali.
Daia are astăzi posibilitatea de a găzdui în condiții excelente 420 de militari și de a hrăni câte 280 de persoane în câte o serie. Există , evident , rețea de alimentare electrică și posturi proprii de transformare, instalații de iluminat exterior, puncte de captare a apei, rezervoare de apă, rețele de canalizare proprii și de epurare, sisteme de monitorizare, platforme acoperite pentru activități, o pistă de călire, un traseu de alergare, zone de workout, terenuri de sport, turn de rapel si zone de construcții pentru operațiuni militare urbane, săli de instrucție , un centru de antrenament pentru tehnologii avansate, facilități pentru instrucție genistică, practic tot ceea ce este necesar pentru ca instruirea studenților să se facă la standardele cele mai înalte și în condițiile cele mai sigure pentru ei. De altfel, una din întrebările jurnalistului a fost tocmai referitoare la acest ultim fapt și la pregătirea la asemenea temperaturi exterioare. Militarii -a fost răspunsul- continuă instrucția indiferent de vreme. Scad, însă, în condiții extreme (căldură sau frig neobișnuite), durata și se aplică măsuri suplimentare.
Capacitatea de organizare militară este, mai ales pentru cineva din afară sistemului, copleșitoare, inclusiv în cazul unor exerciții de acest gen, de amploare mică: totul se face în conformitate cu proceduri respectate la detaliu, în fiecare atelier competențele sunt clare, fiecare știe ce are de făcut, iar ambulanța militară este întotdeauna în zonă în caz de nevoie.
Tinerii și tinerele par imuni la căldură, deși din afara umbrei îți e greu și doar să-i privești. Se încurajează reciproc, împart bucuria atunci când reușesc și își continuă exercițiile asudați. Iar unul dintre secrete pare să fie exemplul personal al celor mai mari (în grad și/sau în vârstă) care parcurg deseori traseele înaintea studenților. Gestul, cu impact major asupra moralului, are rolul, pe o parte de a-i convinge că modulul este sigur și, pe de altă parte , că da, se poate face, nu este imposibil.
Armata din poveștile (sau legendele) de acum 30 de ani s-a schimbat. Într-adevăr, nu mai este obligatorie, ceea ce înseamnă că și militarii s-au schimbat, dar s-au schimbat și superiorii și felul în care se raportează la cei tineri. S-a instalat respectul reciproc in locul celui existent doar la una dintre părți, iar asta se vede și contează. Și , probabil, se și așteaptă fiindcă tinerii de azi nu sunt aceeași cu tinerii din anii ´90.
Peste obstacole, prin foc și prin apă , în zgomot de armă, e greu de ținut pasul cu militarii. Este aproape ora prânzului și urmează masa. Sunt două spații pentru asta, iar undeva între ele sunt garate și două bucătării de campanie. Nu pentru aducere aminte, ci pentru pregătire, fiindcă în scenarii reale fac parte din necesar.
Sălile de mese, spațiile de cazare sunt…. că la armată: curate, exemplar aranajate , dar și climatizate. Este o răcoare pe care, fără doar și poate, sutele de militari abia o așteaptă.
VIDEO-ul realizat de Sergiu Vințan surpinde doar în linii mari ceea ce există astăzi la Daia. Însă modernizarea continuă. Pe lângă tehnica deja existentă (o bună parte, așa după cum se vede, de domeniul SF), vor urma alte echipamente, versiuni de ultimă oră ale programelor de operare, un ansamblu modular pentru pregătirea în domeniul operării dronelor, amenajări pentru mijloace de transport și chiar un teatru de vară pentru activitățile culturale.
Pentru studenții anului I ai AFT, instrucția din Daia este ultimul modul de pregătire din acest an universitar. O experiență care lor le va deveni comună, dar pe care civilii o vor privi mereu cu admirație și respect.
Felicitari! Să trăiți!