Deși pare mai popular prin alte repere ale trecutului, Sibiul este, totuși, un oraș cu istorie în aviație. Primul zbor, un adevărat eveniment pentru comunitate, a avut loc în 1911 și l-a avut în rol principal pe nimeni altul decât Aurel Vlaicu. S-a întâmplat în locul cunoscut pe atunci drept câmpul de instrucție – astăzi cartierul Hipodrom, iar sibienii.com a scris pe larg despre acest moment aici.
După Primul Război Mondial pe câmpul de instrucție, legat deja de numele lui Vlaicu, se amenajează un mic teren de zbor. „Gazeta Transilvaniei” relatează în 1929 cum, în acel loc, la Sibiu erau aduse coletele poștale cu un avion care transporta și pasageri pe ruta București- Cluj. În aceeași perioadă, „Aeroclubul Albastru”, organizează la Sibiu, cursuri de zbor fără motor.
Anul 1936 este, însă, cel care reaprinde interesul față de zbor printr-un mare miting aviatic. „Sibiu, 7 Sept. 1936 : Sub auspiciile Aero Clubului Albastru, la Sibiu a avut loc Duminecă în 6 Septemvrie sub patronajul dlui general Economu un mare meeting de aviaţie pe aeroportul Sibiu, în asistenţa unui public de peste 15.000 persoane (…) La orele 10.30 dimineaţa au sosit trei avioane Caudron delà Aeroclubul Braşov. Pană la orele 12 au fost efectuate sboruri de plăcere cu cei dornici a primi botezul aerului. Aproape 500 de persoane au ţinut cu acest prilej să primească botezul aerului…” – scrie în „Gazeta Transilvaniei ”, în septembrie 1936.
Începe, în urma acestui miting, planificarea Aeroportului de astăzi din Turnișor. Un articol din ziarul „Curentul”, de la acea vreme, explică: „La Sibiu se va folosi, deasemeni, pană la organizarea aeroportului de la Turnişor care a trebuit să fie expropriat de Primărie, terenul de instrucţie al garnizoanei locale.”
Începe, deci, amenajarea Aeroportului Sibiu la nord vest de comuna Turnișor, iar în 1943 acesta devine operațional. În mod evident, Aeroportul Sibiu nu dispunea atunci de terminal sau de facilități precum cele de azi, nici măcar de pistă betonată, dar avea la dispoziție o suprafață totală de 174 de hectare.
Primele aeronave care au decolat de pe noul aeroport erau de tip Lockheed și aparțineau companiei naționale LARES (Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat), precursorul companiei TAROM de astăzi. Acestea efectuau zboruri pe rutele București – Sibiu – Arad și București – Sibiu – Oradea.
„Gazeta Sibiului” informează și cât costa pe atunci un bilet Sibiu-București sau Sibiu-Arad: „începând cu data de 3 Mai, s’au pus în circulaţie avioane ale LARES pentru persoane pe distanța Bucureşti—Sibiu—Arad şi retur. Ele vor circula în zilele de Luni, Miercuri şi Vineri, după următorul orar: Pleacă din Bucureşti la orele 9; soseşte la Sibiu, la orele 10.10; pleacă din Sibiu la orele 10.20 şi soseşte la Arad la orele 11.30. Costul unui bilet din Sibiu până la Bucureşti, este de Lei 6000, iar până la Arad de Lei 4900”.
Conform volumului „Viața cotidiană a românilor în perioada interbelică”, redactat de Ioan Scurtu, salariul mediu al unui muncitor român în acea perioadă era de aproximativ 1800 de lei ceea ce făcea ca zborul să fie un lux pe care puțini și-l puteau permite.
În 1945 se vorbește și despre prima cursa internațională cu escală la Sibiu și – ca și acum- erau îndemnați oamenii de afaceri să profite de ea.
„Se aduce la cunoştinţa publică şi în deosebi cercurilor economice din regiunea Sibiului, că în curând urmează a se deschide o linie aerienă internaţională, care va avea escală la Sibiu (…) Această linie deserveşte atât traficul de călători, cât şi traficul de poştă şi coletărie rapidă. Este important de a se şti că, corespondența comercială cu indicaţia „Par Avion” beneficiază de prioritate (…)”- scrie în „Gazeta Sibiului” din 8 iulie 1945.
Însă perioada comunistă este cea în care Aeroportul de la Sibiu devine unul modern. În 1959 se dă în folosință prima clădire a Aeroportului, compusă din parter, etaj, turn de control, dintr-o sală de așteptare cu o capacitate de operare de 50 pasageri/ flux de îmbarcare/debarcare și depozit de mărfuri.
În 1960 se organizează chiar și curse de agrement. Prețul unei astfel de experiențe era, conform publicației „Flacăra Sibiului”, de 23 de lei, iar participanții erau „plimbați de la Aeroport până în apropierea stațiunii Păltiniș și înapoi˝.
Linia de autobuz care avea să însoțească amintirile sibienilor până după Revoluția din 1989, cea din centru până la Aeroport (operată în ultimii săi ani de un celebru autobuz albastru închis) a fost deschisă în 1963, iar în 1969 a început construcția pistei betonate. Presa vremii explică efortul realizării acesteia din urmă, evocând dislocarea a peste 200 de mii de metri cubi de pământ și turnarea a 37 de mii de metri cubi de beton.
Inaugurarea noii piste are loc în decembrie 1970, iar organul de presă al PCR relatează în detaliu evenimentul: „Marți după-amiază a avut loc inaugurarea noii piste betonate a Aeroportului din Sibiu. La festivitate au participat tovarăşii Richard Winter, membru al C.C. al PCR, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, Vidor Mureşan, secretar al Comitetului judeţean de partid, Aurel Cristea, primarul municipiului Sibiu şi alte persoane oficiale. Din partea ministerului de resort a fost prezent Sever Scripcaru, director în Ministerul Transporturilor. Ora 15.30: Moment solemn. Tovarăşul Richard Winter îi felicită pe constructori pentru darea în folosinţă a acestui important obiectiv, înainte de termen. Se taie apoi panglică inaugurală. Și nu după multă vreme, din înaltul cerului, îşi face apariţia prima pasăre care va duce vestea în alte oraşe mari ale țării: un I.L. 14, întîia navă aeriană de mare capacitate care aterizează la Sibiu. Ea este condusă de comandantul detaşamentului I.L. 14, încercatul pilot Mircea Stănilescu. Îi solicităm părerea: <<Colind de mai bine de 10 ani această mare a văzduhului şi vă asigur că pista de la Sibiu este cea mai reuşită din țară, după aceea de la Otopeni>>“
În anii ´70 pe Aeroportul Sibiu aterizează personalități mari ale momentului, cea mai importantă – Nicolae Ceaușescu, în 1974, la inaugurarea Transfăgărășanului.
„Pe aeroportul din Sibiu unde a aterizat elicopterul prezidenţial, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost întîmpinat de tovarăşul Richard Winter, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului judeţean Sibiu al P.C.R., preşedintele Consiliului popular judeţean, de alţi reprezentanţi ai organelor judeţene şi municipale de partid şi de stat. Un mare număr de oameni ai muncii şi-au manifestat entuziast bucuria de a se reîntilni cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, exprimîndu-se prin puternice ovaţii şi urale..” – scria Tribuna Sibiului pe 26 septembrie 1974.
Un an mai târziu, la Sibiu aterizează delegația parlamentară a Greciei și tot în 1975 devine operațională clădirea radar împreună cu instalațiile aferente ale Aeroportului sibian.
După Revoluție, în 1992, Aeroportul este deschis traficului internațional, primele destinații fiind Munchen și Stuttgart. Apoi, cele mai importante etape istorice din viața aerogarii devin anii 2008 (încheierea lucrărilor de dezvoltare și modernizare) și 2024 (despre care sibienii.com a scris aici).
Ca o curiozitate, vechiul terminal și turnul său de control au fost demolate în luna aprilie 2023 pentru a face loc extinderilor actuale.
Sursă fotografie principală: ziarul „Flacăra Sibiului” 1959, arhiva Bibliotecii Județene ASTRA