Este evident astăzi că Securitatea culegea informații de peste tot, din toate domeniile vieții de dinainte de 1989. Dosare desecretizate confirmă, pe o parte, preocupări previzibile și legale ale acesteia – precum contraspionajul economic și militar, combatarea acțiunilor teroriste etc- , confirmă existența preocupărilor previzibile și mai puțin legale (astăzi!) – precum supravegherea și intervenția în scopul limitării exprimării unor puncte de vedere ˝neconforme˝ sau al neutralizării ˝elementelor ostile˝- și confirmă, de asemenea, existența unor preocupări care în zilele noastre ar putea părea aiuritoare – precum monitorizarea unor stări de spirit (ca urmare a inundațiilor, a lipsei manualelor școlare din magazine etc).
Toate aceste preocupări ar putea da impresia unui aparat instituțional-mamut, însă documentele demostrează că la 22 decembrie 1989 Securitatea sibiană avea un total de 143 de cadre. Dar beneficia, evident, de un număr important de colaboratori de toate felurile, de la securiștii de întreprindere și până la informatorii cu nume conspirative.
Un document al Securității județene Alba citat de Adevărul în 2020 demonstra că la 1 ianuarie 1988 nu mai puțin de 4300 de persoane erau implicate efectiv în activitățile serviciului secret.
˝Majoritatea dintre aceştia (2.212) erau informatori, 864 reprezentau personal de sprijin, 32 erau rezidenţi, iar 155 erau gazde….˝- scria Adevărul reproducând date dintr-un document CNSAS deținut de Muzeul Unirii din Alba Iulia.
Ne putem, astfel, imagina că numărul persoanelor aflate în slujba (nu neapărat în solda!) Securității sibiene, era probabil cam același țînând cont că, așa ca și Alba, și Sibiul deținea întreprinderi din zona industriei de apărare și că populațiile erau comparabile (în 1992 – Alba- 414 mii locuitori, Sibiul 452 mii).
Ei bine, așa se face că Securitatea reușea să ofere note, rapoarte, să întocmească mape de verificare și dosare de urmărire informativă și alte tipuri de documente și acțiuni din mai toate sferele cotidianului. Și tot așa se face că Securitatea putea să țină sub observație străinii care veneau în județul Sibiu.
Dosarele CNSAS demonstrează atenția cu care erau tratate prezența turiștilor din afară țării, vizitele la rudele din România ale celor plecați peste granițe, vizitele personalului diplomatic în județul Sibiu și activitatea străinilor care lucrau aici (da, se întâmpla să existe și așa ceva!). Un document aflat în arhiva CNSAS și datat 21 septembrie 1989 arată că între 1988 și 1989 ˝pe raza județului Sibiu s-au înregistrat 255 de vizite ale diplomaților occidentali acreditați la București˝ și că asupra TUTUROR acestora au fost ˝întreprinse măsuri specifice complexe˝.
Era, deci, un volum de muncă enorm. Sunt mii de pagini care descriu întâlniri oficiale ale ambasadorilor cu reprezentanți din diferite structuri ale administrației publice, dar și mii de pagini în care sunt descrise plimbări prin Sibiu ale diplomaților cu soțiile sau alte nimicuri.
Securitatea producea maculatură în cantități industriale, iar din texte reieșea preocuparea pentru monitorizarea și/sau influențarea sau neutralizarea gesturilor ostile produse -vorba aceea- cu gândul sau cu fapta.
<˝HEINZ˝ ÎȘI FACE PREZENȚA ANUAL ÎN ZONA UNOR OBIECTIVE CU PRODUCȚIE DE APĂRARE DIN JUDEȚ>
Securiștii spuneau, spre exemplu, că au constatat că unii dintre cei care revin la Sibiu după ce s-au stabilit (˝legal sau ilegal˝) în afara granițelor sunt agenți ai unor servicii străine, inclusiv CIA. Aceștia revin în țară pentru a strânge informații, unele la îndemână (opinii față de unele evenimente politice sau economice) și unele mai sensibile. Bunăoară, într-un document din anul 1982 sunt exemplificate cazuri de cetățeni germani (de origine română) care au revenit în țară și au intrat în contact cu rude sau foști colegi pe care au încercat să-i recruteze, de la care au încercat să obțină (profitând de faptul că stăpâneau limba) informații sau pe care au încercat să-i implice în acțiuni.
˝<HEINZ>, tehnician la o firmă particulară din Munchen, emigrat în anii precedenți din țară noastră își face prezența anual în zona unor obiective cu producție de apărare din județ, contactând rude și prieteni care lucrează în aceste obiective˝- se arată într-o Notă a Securității din anul 1982. HEINZ se întâlnea, mai susținea Securitatea sibiană, la întoarcerea în Germania, în casa unui preot de origine română (˝suspect a fi agent S.F.I.˝) cu alți emigranți români cu care făcea ˝schimb de impresii˝.
În aceeași Notă de Securitate este descrisă vizita lui ˝ROBERT ˝care vine la Sibiu de două ori pe an, la rudele rămase aici. Acesta ˝a contactat prin intermediul fratelui său doi dintre principalii deținători de date secrete dintr-un obiectiv de apărare. Această acțiune succede unei încercări de observare directă a obiectivului de apărare în cauză unde s-a deplasat folosind autoturismul fratelui său, cu număr de înmatriculare românesc, deși avea mașină personală˝.
AMBASADORUL OLANDEI VIZITEAZĂ SIBIUL: ˝ÎNCERCĂRI DE DISCREDITARE A POLITICII PARTIDULUI ȘI STATULUI˝
Străinii erau monitorizați fiindcă, între altele, puteau influența cetățenii. Sau , mai simplu spus, fiindcă puteau pune paie pe foc. Securitatea avea, fără doar și poate, la nivel central o listă cu diplomații care ridicau probleme, iar cel al Olandei la București, Storn Coenraad Frederik era, evident, unul dintre ei.
Nota referitoare la vizita lui la Sibiu (octombrie 1989) confirmă că ambasadorul avea un interes deosebit pentru creatorii de artă pe care-i contacta (zice Securitatea) ˝sub acoperirea unor veleități cultural-artistice˝.
În zilele prezenței sale la Sibiu Securitatea a inițiat ˝măsuri complexe de supraveghere, inclusiv prin interpunerea unei surse verificate, cu reale posibilități de penetrare, influențare și descifrare a intențiilor ostile ale diplomatului˝.
Practic, ambasadorul a fost urmărit non stop, securiștii concluzionând că interesul ambasadorului a fost de a ˝contacta , cunoaște și testa loialitatea și eventual susceptibilitatea la fapte contestatare a unor intelectuali de valoare domiciliați pe raza județului Sibiu˝.
Între intelectualii de valoare la care se face referire se află și regretatul scriitor sibian Mircea Ivănescu, cu care ambasadorul s-a văzut în compania altor persoane. Securiștii monitorizau totul , așa că au aflat că discuțiile despre arta și cultura românească au fost ˝puternic marcate de atitudinea ostilă (a ambasadorului -n.n.), de încercările de discreditare a politicii partidului și statului (…) și chiar de incitare…˝.
Evident, de cele mai multe ori în astfel de cazuri, sibienii care interacționau cu astfel de persoane, fie ele ambasadori sau nu, erau ˝luați în lucru˝, ˝prelucrați˝ direct sau indirect pentru se elimina orice risc.
˝…acționăm pentru stabilirea reacției persoanelor contactate , contracararea și neutralizarea tuturor influențelor negative receptate…˝- se arată în încheierea Notei Securității sibiene.
Și în speța diplomaților Securitatea avea indicii că sunt cazuri de apartenență la servicii de informații . Nota din septembrie 1989 evocă diplomați francezi în această situație, dar și vest-germani.
˝Comportamentul, activitatea și preocupările acestor diplomați, în special ale lui MERTENS JURGEN (atașatul comercial al Ambasadei RFG în România- n.n.) și ale atașaților culturali francezi atestă apartenența lor la organele de informații din statele respective˝- susțineau reprezentanții Securității din Sibiu.
Firește, erau urmărite toate persoanele cu care diplomații intrau în contact, iar semnalele de alarmă apăreau imediat ce între sibieni și diplomați se legau prietenii sau se făceau schimburi de cadouri . Erau bănuite racolări și/sau informări contra foloase materiale.
AMERICANII LA SIBIU
Lectorii americani prezenți în România în cadrul diferitelor programe din anii ˙80 erau, evident, în atenția Securității, iar coordonatorul lor, Jonn Ferguson a fost urmărit cu mare atenție la Sibiu, în zilele de 19 și 20 aprilie 1980. Securitatea știa că avea o valiza maro, de mărime mijlocie, că a venit cu acceleratul, că a întrebat la ce ora sosește trenul de la Copșa Mică , că era agitat și fuma țigară după țigară etc.
Jonn Ferguson a căpătat numele ˝Florea˝ și a fost filat și fotografiat continuu.
La fel s-a întâmplat și cu mai puțin de un an înainte cu bursierul american Beck Sammy care efectua o cercetare pe tema ˝dinamicii transformărilor socialiste și efectelor lor asupra tradițiilor …˝
Exemplele lor sunt elocvente în raport cu eforturile pe care Securitatea le făcea pentru a nu scăpa nimic din ceea ce făceau străinii prin județul Sibiu. Dar acestor exemple li se pot adăuga multe altele fiindca numarul americanilor nu a fost mic. S-au aflat la Sibiu ziariști din Statele Unite, artiști plastici (în vizită la Vitrometan Mediaș, de exemplu), doctoranzi și așa mai departe.
MECIUL ROMÂNIA-ITALIA ȘI ÎNTREBĂRI LA CEAS DE SEARĂ DESPRE ˝NIȘTE INDIVIDE˝…
Nici celebrul meci România-Italia, de la Sibiu, din martie 1989 nu a fost fără activități specifice pentru Securitate. Aceasta i-a avut în vedere pe Nuzzi Erico (˝botezat˝de Securitate ˝Nicolae˝) și pe Arecco Pier Luigi (botezat ˝Aron˝), cazați la Continental. CNSAS explică și contextul supravegherii celor doi: meciul de pe Municipalul sibian și faptul că cei doi făceau parte din staff-ul naționalei italiene de fotbal.
A fost filat și ziaristul italian Romano Francardeli , botezat ˝Feri˝, însă probabil vizita lui ˝Nicolae˝și ˝Aron˝ într-un apartament de pe strada Rahovei a fost marea dilemă a securiștilor sibieni.
˝La ora 21.17, obiectivele au ieșit din hotel, au mers la microbuz și cu acesta s-au deplasat pe Calea Dumbrăvii, vizavi de magazinul Dioda , au oprit, au mai urcat doi indivizi, unul dintre ei primind numele conspirativ ˝Nelu˝ și au continuat până în strada Rahovei unde au oprit în fața blocului nr.16.
Aici Nelu și individul au coborât întrebând de două individe ce lucrează la Mîrșa în timp ce obiectivele au rămas în mașină.
La ora 22.30 Nelu și individul au revenit la microbuz și au discutat cu obiectivele timp de trei minute după care au coborât cu toții și au mers la blocul 17 , scara C, apartament 36.
De la adresa de mai sus obiectivele au ieșit la ora 2.35 fiind conduși până la ieșirea din bloc de o individă…˝- scrie în nota de filaj a Securității.
Trebuie amintit, până să avansăm alte idei, eventual deocheate, că la Mîrșa exista o uzina din industria de apărare, deci Securitatea putea să aibă sub nas și o situație cu adevărat serioasă….
***
Securitatea din Sibiu, ca toate unitățile județene de altfel, au produs documente care astăzi, deși pe alocuri amuzante, spun multe despre sistemul epocii, despre măsurile corecte de siguranță pe care și le lua, dar și despre paranoia de la vârf. Erau urmăriți, practic, toți cei care ajungeau la Sibiu din alte țări, indiferent dacă exista sau nu vreun indiciu de colaborare cu servicii străine (furnizat de serviciul de informații externe român, spre exemplu). Mai interesant decât urmăririle în sine sunt, însă, concluziile lor reale: dacă acestea au condus sau nu la destructurări de rețele de spionaj, la expulzarea unor diplomați sau la interzicerea intrării în țară, din motive serioase, a unor cetățeni străini. Aceste informații sunt, probabil, în dosare încă secrete.